Pentru cei ce nu stiu, Venture Connect este un proiect menit sa faciliteze accesul antreprenorilor din zona de IT / tehnologie la finantare. Evenimentul consta intr-o serie scurta de prezentari si mai multe sesiuni de pitching ale proiectelor inscrise. Nu exista un castigator unic sau garantat, insa antreprenorii ce isi prezinta proiectele primesc feedback din partea investitorilor prezenti si pot discuta ulterior despre o potentiala investitie.
Nu pot decat sa salut aceasta intiativa excelenta, ce ofera un cadru concurential pentru investitori si o posibilitate excelenta pentru antreprenori de a-si evalua afacerile. Mi se pare insa interesant de analizat cui se adreseaza Venture Connect.
Venture Connect ofera investitii de minim 250.000 EUR pentru fiecare proiect. Cui se adreseaza ?
In principiu, investitiile de la Venture Connect se adreseaza in mod direct afacerilor care au deja “cheag”. Fie ca e vorba de produse gata facute ce pot fi duse pe piete internationale, fie ca e vorba de business-uri care se adreseaza pietei interne si care au ajuns deja sa aiba un model de afaceri validat. Problema este acestea sunt destul de putine, iar motivele sunt doua: piata interna este destul de mica si este dificil de gasit afaceri ce pot eficientiza o asemenea investitie, iar sursele de investitie de valori mai mici, necesare afacerilor pentru a ajunge la acest nivel sunt destul de rare.
Acest lucru ridica si o problema: putine dintre proiectele care se inscriu la Venture Connect au posibilitatea reala de a ridica o investitie de acest nivel. Totusi, organizatorii se straduie sa aduca in fata investitorilor cat mai multe proiecte, deoarece exercitiul prezentarii este foarte important iar relatiile create, fie ca nu sunt intotdeauna folositoare pe timp scurt, pot fi extraordinar de utile pe termen mediu si lung.
Venture Connect este o initiativa excelenta, care rezolva insa deocamdata doar jumatate de problema. Pentru a inchide cercul si a avea intr-adevar un ecosistem investitional functional trebuie gasita o rezolvare si pentru cealalta problema: finantarea afacerilor care sunt inca la inceput, chestiune care implica mai multe riscuri, mai multa cunoastere si pricepere din partea investitorilor si, de ce nu, mai multe satisfactii financiare ulterioare.
Pana atunci, faceti-va curaj si haideti la pitching. Orice repetitie e buna, iar daca investitia nu va veni direct sunt sanse reale ca cei prezenti in sala sa va poata pune in legatura cu un investitor pe masura nevoilor voastre. Venture Connect este o raritate in peisajul investitional de la noi si un prilej ce nu trebuie ratat.
Nu, nu o sa vorbesc despre tinerii nostri carderi de la Valcea, care fraieresc ignoranti de oriunde vanzadu-le Turnul Eiffel sau London Tower, iar apoi isi trimit bunica pensionara sa ridice banii de la posta. Nici despre pusti teribilisti care, atunci cand eram in liceu, se inchideau in Internet Cafe-uri si rulau exploit-uri gasite pe net pe oricate servere, numai-numai prind un root prin Singapore sau Burkina Faso.
In ultima vreme m-am tot straduit sa inteleg care sunt constrangerile unui hub de tehnologie ce determina aparitia startupurilor. Sigur, sunt multe, cele mai evidente sunt cunostintele tehnice, accesibilitatea capitalului de risc etc. Dar cred ca si daca am avea parte de toate cele mentionate anterior n-ar fi suficient.
Unul dintre lucrurile pe care le omitem este cultura hackingului.
Va amintiti cum incepe ascensiunea lui bad-boy Zuckerberg in caminul din Harvard ? In timp ce isi face plinul cu bere, tanarul viitor miliardar creaza o aplicatie de genul “Hot or Not” ce includea pozele tuturor studentelor din facultate. Datele existau, preluarea lor era de multe ori triviala, aplicatia propriu-zisa este extrem de simplu de scris. Ceea ce a facut (daca a facut) Zuckerberg in acel moment este un hack: utilizarea creativa a unor resurse existente pentru a crea ceva amuzant.
Daca in loc de “amuzant“ as fi scris “util“, am fi avut definitia antreprenoriatului.
Daca va faceti timp sa mergeti prin Facultatea de Automatica si Calculatoare si stati de vorba cu studentii de acolo, veti descoperi o cultura de masa extrem de dedicata corporatiei. Lumea invata limbaje de programare, algoritmica, structuri de date si sisteme de operare, dar rateaza cea mai importanta lectie: cea a creativitatii. Si cum poti deprinde asta mai bine decat prin hacking ?
Daca iei un student IT&C care nu a avut contact cu zona antreprenoriala si incerci sa-i explici ce este cu startupurile (studiezi piata, vin investitorii, iti dau bani, dar daca nu-ti dau bani tu faci bootstraping, si apoi ridici alti bani, se schimba evaluarea etc.) cred ca il pierzi in primele 5 minute. N-ar fi oare mai indicat sa incepem prin a-l invita la un joc care-i place si care ii pune la contributie exact acea parte a creierului sau de care facultatea nu se prea foloseste ? N-ar fi interesant sa incepem cu niste hackatoane ?
Si pentru ca tot am ajuns aici, va mai anunt odata: weekendul asta, pe 14-15 Mai, Yahoo! Developer Network organizeaza la Bucuresti (si pentru prima data in Europa de Est) Yahoo! OpenHack Europe, eveniment anual european dedicat dezvoltatorilor web. Dupa 4 ore de prezentari, hackerii prezenti vor dezvolta intr-un maraton de 24 de ore aplicatii software cu ajutorul catorva somitati ale lumii tehnice, precum Doug Crockford si Raymie Stata (CTO al Yahoo!), folosind orice API sau limbaj de programare (nu este impusa utilizarea API-urilor Yahoo!). Castigatorii concursului vor fi expediati la New York la finalul anului pentru finala echipelor castigatoare de la toate OpenHack-urile din lume. Participarea este gratuita, dar trebuie sa va inscrieti inainte de eveniment. Bafta !
Cu siguranta nu sunt bun de blogger, poate si pentru ca sunt al naibii de ocupat in ultima vreme. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Saptamana trecuta am petrecut-o in Amsterdam, la conferinta TheNextWeb. 1400 de participanti din 30 de tari, 4 (patru) zile pline cu prezentari, un hackaton si, binenteles, petreceri. Insa TheNextWeb inseamna mai mult decat cifre, pentru ca este unul dintre cele mai “proaspete” evenimente din Europa, majoritatea prezentarilor concentrandu-se pe oportunitatile si evolutia viitoare a webului. Cu alte cuvinte un eveniment inspirational, si mai putin interesat de zona de business decat, de exemplu, LeWeb-ul din Paris.
Un lucru care m-a surprins in mod extraordinar de placut si care a fost remarcat de toata lumea a fost numarul foarte mare de romani, peste 20, poate si datorita ofertei de nerefuzat pe care Patrick a facut-o antreprenorilor romani. Emanuel Lainas a participat la hackatonul organizat in pre-ziua evenimentului (pe care l-a si castigat), Mihai Rotaru si Alex Rada aka Squeeqly au participat la Startup Rally, iar HotelPeeps au avut propriul stand si au discutat, dupa cum imi spunea Alex Lapusan, cu extrem de multi oameni care erau interesati de serviciul lor.
Am urmarit cateva prezentari foarte interesante, dintre care cea mai aplaudata a fost cea a lui Mark Randall, care a fost asaltat ore in sir de participanti dornici sa discute cu el. Glumind, putem spune ca How to Web a devenit o trambulina pentru speakerii americani in Europa Daca vreti sa vedeti despre ce s-a discutat, puteti gasi pe situl TheNextWeb toate prezentarile video ale evenimentului.
Dupa atatea zile de discutii si exercitii intelectuale a urmat cea mai mare si celebra petrecere din Olanda. De Queens Day peste 1.5 milioane de oameni imbracati in portocaliu iau cu asalt strazile Amsterdamului, band bere si mancand carnati, dar mai ales distrandu-se la culme. Binenteles, eu m-am distrat moderat
Acum ceva timp anuntam pe blog ca urmeaza sa reluam seria de intalniri de la OpenCoffee, care se intrerupsese candva catre finalul anului trecut. Am incercat cateva locuri noi, am schimbat un pic felul in care se faceau prezentarile, am promovat mai agresiv evenimentul. Cu toate astea, putine lucruri s-au schimbat.
Una dintre regulile pe care le aplic mai mereu este “daca ceva nu merge, schimba”. Doar un nebun se asteapta sa faca acelasi lucru de doua ori, dar sa obtina rezultate diferite. Nu vreau sa fiu in locul nebunului astuia.
Binenteles, schimbarea trebuie sa aiba logica ei. Nu am in acest moment o cercetare amanuntita a motivelor pentru care lumea participa destul de greu, insa am discutat cu cativa antreprenori sau potentiali antreprenori care ne-au dat un feedback foarte interesant.
Problema OpenCoffee nu pare sa fie fundamentul, ci contextul.
Sunt mult mai multi cei care ar dori sa vina la intalniri decat cei care vin (semnificativ mai multi), insa de fiecare data cand discut o serie de motive practice par sa tina lucrurile in loc: este prea devreme, este prea des etc. Si asta face ca, in continuare, sa nu ajungem la masa critica de participanti care sa poata genera o comunitate, ci invariabil ne revedem in fiecare joi aceeasi10 entuziasti in cautarea unei comunitati care se lasa asteptata. Prin urmare am facut un mic studiu, incercand sa vad cum arata un eveniment de comunitate functional.
Am cautat informatii si in mai multe cazuri am reusit sa discut si cu organizatorii unor evenimente precum: OpenCoffee (in Craiova, Timisoara, Thessaloniki), Webclub (Bucuresti), Mobile Monday (Bucuresti, Londra si cam oriunde altundeva), NY Tech Meetup (New York) si alte cateva care acum imi scapa.
Ceea ce am constatat a fost pentru mine uimitor. Toate evenimentele pe care le-am studiat, absolut toate, au urmatoarea structura:
eveniment lunar: daca sunt prea dese isi pierd din consistenta
organizat seara: pot ajunge si cei care sunt angajati si nu sunt inca antreprenori, iar focusul cred ca ar trebui pus pe zona emergenta
intrare gratuita, tratatia dupa posibilitati (fie ale participantilor, fie ale sponsorilor)
1-2 ore de prezentari, apoi networking
Asadar, cum v-ar surande un OpenCoffee care sa fie organizat lunar, seara, cu 1-2 ore de prezentari (fiind mai rare vor fi si mai consistente) ? Stiu ca este o diferenta foarte mare fata de ceea ce este acum, dar pare ca este un model functional.
Cand m-am apucat de organizarea How to Web am avut certitudinea ca fac ceva ce poate schimba fundamental traiectoria startupurilor si antreprenorilor romani si nu numai. Insa uneori ma intreb daca suntem pe drumul cel bun.
Acum doua saptamani am avut ocazia sa fiu invitat la Londra la decernarea premiilor Startup100, organizate de publicatia Telegraph. Cei peste 200 de participanti (ce reprezentau aproape tot atatea startupuri) si-au felicitat castigatorii, au aplaudat si au povestit ore intregi cu alti colegi de bransa, investitori sau oameni din industrie.
Peste cateva zile, tot in Londra, am participat la intalnirea lunara a celor de la Mobile Monday. 150 de persoane, peste 20 de proiecte prezentate, ore intregi de discutii extrem de interesante.
Astazi am participat la prima zi a The Next Web 2011, alaturi de alte cateva sute de antreprenori. Pare sa fi fost doar o zi de incalzire, in mare parte pentru audienta locala, insa am intalnit o audienta de 300-400 de persoane si aceeasi agitatie si placere de a discuta despre web.
Aproape peste tot unde merg vad efervescenta si pasiune, antreprenori dornici sa dezvolte noi proiecte, zeci de idei vanturate, dezbateri si implicare. In Romania insa vad doar liniste. Foarte multa liniste.
Inteleg foarte bine care sunt dificultatile pornirii oricarui business din Romania. Sunt o gramada de probleme care tin de localizare, de lipsa de conexiuni cu exteriorul, de slaba intelegere a mecanismelor de investitii sau chiar a felului in care webul asta creste. Pe unele dintre ele incercam sa le rezolvam organizand How to Web, pe altele vom incerca sa le rezolvam altfel.
Insa efervescenta, pasiunea, placerea de a lucra proiecte de tehnologie pe web nu o putem inlocui.
Asa ca ma intreb si eu, din cand in cand, ca englezul: “Aren’t we barking up the wrong tree ?”.
Cand eram in gimnaziu ascultam de dimineata pana seara Depeche Mode. Dupa o perioada insa gusturile s-au mai rafinat si am inceput sa explorez toate verticalele: electro (Spandau Ballet, Soft Cell, Pet Shop Boys etc.) dar mai ales punk (The Clash, Sex Pistols, Joy Division, New Order, The Smiths si, catre batranete, Morrissey), iar in ultimii ani ma bucur ca un pusti de toata muzica asta indie grozava pe care avem ocazia sa o ascultam (Arctic Monkeys, The Last Shadow Puppets, The Editors etc).
Cand am ajuns la facultate am incercat de cateva ori sa merg in cluburi, insa m-am plictisit ingrozitor. Prin urmare am mers prin puburi cu prietenii cam toata facultatea, si de multe ori glumeam spunandu-ne ca, neavand fizic de sportivi, putem sa agatam fete doar in locuri in care avem ocazia sa vorbim cu ele. Am ramas fidel puburilor pana astazi, desi problema cu agatatul am rezolvat-o insurandu-ma.
Cand am inceput sa ma gandesc ce masina mi-as dori, am pus in capul listei un Range Rover, cea mai eleganta masina patrata din lume. Sigur, un Aston Martin ar fi perfect pentru un fan James Bond ca mine, insa acum parca e prea mult. Sper insa ca in viitorul apropiat sa ma multumesc cu un Jaguar.
Va intrebati ce au toate cele de mai sus in comun ? Nu va dau prea multe indicii. Tot ce pot spune este ca e ciudat sa te simti londonez toata viata, dar sa afli lucrul asta deabia la 30 de ani.
Saptamana asta mai incercam inca o locatie: Boutique du Pain, pe Strada Academiei. Da, stiu, cam multe schimbari intr-un interval scurt, dar si cand ne hotaram acolo ramanem.
Cand am primit acceptul lui Patrick de Laive pentru a participa la How to Web 2010, am chiuit de bucurie. Iata-ne pe noi, niste incepatori, avandu-l ca invitat pe co-fondatorul celei de-a doua conferinte de web din Europa.
Editia din 2010 a The Next Web a reunit peste 1200 de antreprenori, finantatori si profesionisti din webul european si nu numai. Mai toti jucatorii mari, precum (in ordine alfabetica) Adobe, Amazon, Facebook, Google, Microsoft si atatia altii si-au prezentat ultimele noutati. Cu alte cuvinte, o ocazie excelenta de a afla noutati la prima mana despre webul global si de a intalni pe aproape oricine iti doresti.
Pentru editia de anul acesta, The Next Web 2011 ne pregateste acelasi program: doua zile si jumatate de prezentari si workshopuri, dar si petreceri asa cum doar Amsterdamul poate oferi. Si pentru ca ne doream foarte mult ca la un asemenea eveniment sa fie prezenti cat mai multi antreprenori romani, am reusit sa obtinem o oferta promotionala excelenta: 10 bilete la 350 EUR (65% reducere) pentru antreprenorii romani.
Avem o trupa aproape completa, insa inca mai sunt cateva bilete disponibile. Din pacate, nu putem face public URL-ul ce permite achizitionarea biletelor pentru ca, in cazul in care se va raspandi, il vom saraci pe Patrick Insa daca va intereseaza, dati-mi un semn si rezolvam problema pe email.
Mi-am dorit mereu sa fiu un om de echipa, desi uneori recunosc ca nu am reusit. Datorita firii mele impulsive, mai mereu dorindu-mi mai mult decat ceea ce aduce ziua de azi, am coordonat uneori echipele precum un dictator sau am generat conflicte dificil de rezolvat cu ceilalti parteneri. Mi-as dori sa fi putut face mai mult, insa trebuie sa iei viata asa cum e si sa tragi concluziile de rigoare.
In ultimii doi ani am trecut foarte multe praguri. Cred ca am reusit sa inteleg si sa schimb multe din comportamentele ce ma faceau sa fiu un antreprenor sau manager ineficient. Sau cel putin asa sper.
Un lucru inca ma nelamureste si ma pune de multe ori in incurcatura: nevoia unora pentru consens.
Am cunoscut si cunosc oameni extraordinar de destepti, care insa simt o nevoie aproape compulsiva de a actiona doar cand toti ceilalti din jur sunt de acord cu parerile si actiunile lor. Sigur ca lucrul asta este foarte eficient pentru a pastra armonia intr-o echipa, dar este in acelasi timp si extrem de ineficient pentru un proiect. Si, din pacate, daca nu ai un proiect functional rareori ai nevoie de o echipa pentru el.
Incerc sa inteleg cat de departe poate merge consensul. Evident ca, intr-o echipa, nu vrei sa-ti obligi colegii sa accepte orice idee iti trece prin minte. Pentru ca oricare din noi putem genera multe idei tampite, si ai nevoie de feedbackul celorlalti ca de aer pentru a intelege ce e bine si ce e rau. De asemenea, este obligatoriu sa iei in considerare felul in care colegii tai se regasesc in sarcinile pe care le atribui, pentru ca daca ei considera ca nu sunt potriviti pentru ele sau nu ii intereseaza, parerea ta nu prea conteaza.
Insa … si aici urmeaza un mare semn de intrebare pentru mine.
In cazul in care astepti ca fiecare sa aiba o viziune despre drumul firmei tale, ma tem ca te inseli. Nu toti suntem lideri, si nu pentru ca nu ne duce mintea, ci pentru ca nu toti sunt absolut dedicati viitorului unei firme sau al unui proiect. Sau pentru ca pur si simplu nu toti vedem imaginea de ansamblu. Daca ne dorim ca fiecare sa primeasca fix sarcinile care cred ca li se potrivesc, s-ar putea sa ajungem sa suprapunem foarte multe dintre ele si, pe termen lung, sa nu performam ca echipa. Iar in momentul in care asteptam ca toata lumea sa isi dea acceptul pentru fiecare pas urmator pe care trebuie sa-l facem, ei bine, atunci este clar ca suntem mai degraba managerii unor interese, colegiale sau nu, insa in niciun caz decidentii propriului destin.
Undeva trebuie sa tragem o linie de demarcatie. Eu unul incerc sa-i ascult pe toti, sa decid singur, si sa explic cu lux de amanunte de ce am luat o decizie. Nu am gasit nicio formula mai buna. Daca aveti sugestii, dati-mi de stire.
Acum cateva saptamani, Andrei Rosca a lansat cartea “Suntem furtuni”, o carte (ce poate fi descarcata si in format electronic) despre optiunea antreprenoriala din fiecare dintre noi. Andrei este fondatorul BookBlog.ro si al agentiei Spada (intre altele), dar si vorbitor motivational la multe evenimente din industrie.
Nu am citit (inca) decat partial “Suntem furtuni”, insa ce am reusit sa citesc mi-a placut foarte mult. Andrei este un scriitor al naibii de bun si in acelasi timp un observator excelent al intamplarilor de zi cu zi, ce povesteste despre lectiile si principiile pe care le-a invatat ca antreprenor din punct de vedere uman, si mai putin tehnic. Cartea este plina cu fraze remarcabile, ce ti se imprima pe retina si pe cortex, precum aceasta (una din favoritele mele):
Dacă ar fi să numesc un singur lucru important pe care l-am învăţat în toţi aceşti ani aş spune, fără să ezit, că am învăţat să iau bătaie zâmbind.
La inceputul saptamanii Marius Ghenea si-a lansat cartea “Antreprenoriat: Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri”. Editata cu ajutorul FPP, al carei implicare consistenta si coerenta in zona antreprenoriala o salut, cartea adreseaza zona tehnica a antreprenoriatului: cum dezvolti o afacere, cum identifici idei pentru un nou business, cum iti corelezi ideile de afaceri cu starea curenta a economiei, cum iti finantezi afacerea si asa mai departe.
Ma bucura extrem de mult faptul ca o figura publica de anvergura lui Marius Ghenea isi doreste sa se asocieze pe termen lung cu zona antreprenoriala si, daca nu ma insel, cred ca este pentru prima data cand se intampla acest lucru in antreprenoriatul romanesc. Sper si cred ca propaganda pe care o poate face antreprenoriatului si implicarea lui in proiectele educationale din aceasta zona pot insemna foarte mult pentru viitorii antreprenori romani. Gasiti mai multe informatii despre campania de lansare a cartii pe blogul lui Marius Ghenea.
Daca vreti sa vedeti despre ce s-a discutat, puteti gasi pe situl TheNextWeb 
