In timp am inteles ca, pentru a reusi, cel ce munceste trebuie sa aiba si un sistem ce implica ordine, concurenta, suport si capitalizarea experientei celor ce au trecut prin aceleasi situatii. Inventarea rotii nu este si nici nu va mai fi vreodata o activitate productiva, aducatoare de plus-valoare, iar munca haotica nu are alta sansa decat sa devina un etern exercitiu de irosire.

Schimbam realitatea.

Precum alti antreprenori din Internetul romanesc, sunt un fan al spiritului antreprenorial din Silicon Valley. Dezvoltata in jurul Universitatii Stanford, Silicon Valey reprezinta ecosistemul antreprenorial aproape perfect. Poti gasi la o aruncatura de bat potentiali colegi, interesati sa participe la dezvoltarea unor proiecte noi, antreprenori interesati sa le sustina financiar, consilieri experimentati ce le pot sfatui.

Insa lucrurile nu sunt deloc intamplatoare. Impulsul initial generat de Shockley Semiconductor Laboratory, datorita noutatilor aduse in electronica, a creat un adevarat lant de startupuri, toate stabilite in zona San Diego / Mountain View, iar fondatorii primei generatii de startupuri au finantat mai departe dezvoltarea urmatoarei generatii si asa mai departe. Cele mai proeminente ar fi Intel, Cisco, Apple, Yahoo, Google, Facebook si atatea altele.

In paralel, univeristatile din zona au fost grija sa capitalizeze dezvoltarea industriala din jur oferind atat material uman pentru cresterea companiilor, cat mai ales mediul potrivit pentru dezvoltarea noului val de antreprenori.

Universitatea Stanford a dezvoltat, de ex. nu doar cursuri pentru antreprenoriat, ci un intreg departament ce se preocupa de dezvoltarea antreprenoriala a studentilor, prin programe de o calitate exceptionala, ce au generat nu doar odata dezvoltari internationale. Orice potential sau viitor antreprenor poate utiliza diferite tipuri de finantari, incubatoare pentru afaceri, programe de dezvoltare personala, cluburi de networking si multe, multe altele, toate gandite pentru a-l duce repede si eficient de la o etapa de dezvoltare la urmatoarea.

Toate aceste oportunitati latente sunt amestecate cu o cultura ultra-antreprenoriala propovaduita permanent, in care sunt implicati toti actorii ce pot sprijini dezvoltarea unui startup. Indraznesc sa cred ca tocmai aceasta preocupare constanta pentru antreprenoriat, perfectionata zeci de ani, a condus la rezultatele de astazi.

Inapoi in .ro

In ultimii doi ani, datorita reusitelor exceptionale ale celor de la Neogen si Ejobs, prin investitiile atrase, si ale celor de la UberVU si Brainient, datorita dimensiunii proiectelor propuse, constat cu bucurie ca exista un numar din ce in ce mai mare de startupuri ambitioase dezvoltate de antreprenorii romani.

Ceea ce imi pare remarcabil la acestea este rata de reusita (partiala deocamdata) a proiectelor ce vizeaza piata internationala. Cel putin jumatate dintre ele prind macar o prezentare la un mini-Seedcamp, ceea ce este o reusita in sine.

Aceste succese sunt cu atat mai remarcabile cu cat ecosistemul antreprenorial de la noi este infinit mai golas chiar fata de multi dintre concurentii europeni, iar proiectele sunt dezvoltate de multe ori fara bani si fara sfaturi din partea potentialilor investitori sau clienti. Cu siguranta varfurile unei generatii pot compensa aceasta lipsa de oportunitati intr-o oarecare masura, insa ce ne facem cu restul ? In cazul antreprenoriatului, unde un proiect interesant poate esua cu succes, iar unul mediocru poate reusi meritoriu, numarul de proiecte incercate este extrem de important si este primul pas catre dezvoltarea zonei antreprenoriale.

Sunt increzator ca vom reusi, candva, sa avem si in Romania sau macar in Europa de Est fragmente din ecosistemul antreprenorial din Silicon Valley. Stiu ca pare un vis, dar e un vis in care ma simt capabil sa cred. Pentru ca, revenind la observatia initiala, ar fi tare pacat sa ne risipim talentul muncind in gol.

Am uitat insa cu totii ca urmatorii dezvoltatori si antreprenori de web nu pot aparea din pamanat, din piatra seaca, si am omis cea mai importanta componenta: educatia.

Astazi lansam Eat. Sleep. Web., o serie de conferinte ce prezinta web-ului prin intermediul dezvoltatorilor si antreprenorilor ce il construiesc. Conferintele se vor desfasura in Facultatea de Automatica si Calculatoare din  Universitatea Politehnica Bucuresti, odata la fiecare doua saptamani, joi de la 14 l a 16, in sala EC105.

Pentru inceput am optat pentru o formula simpla, ce ne va permite sa testam interesul studentilor pentru subiectele prezentate si sa gasim o modalitate de a construi (impreuna) un viitor pseudo-curs extrem de practic axat pe tehnologii si antreprenoriat web, complementar celor deja existente in facultate si destinat in mare parte doar celor pasionati de domeniu.

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat: Valentin Cristea, Vlad Posea, Razvan Deaconescu, Ciprian Dobre, sper ca si rezultatele sa-i incante la fel de mult ca si ideea.

Am primit feedback-uri pozitive, am facut un fel de grup de lucru, si ne-am apucat de treaba. Ne-am gandit ca cea mai buna varianta de a reusi ar fi sa construim un Alumni format din fosti absolventi ai Facultatii de Automatica si Calculatoare Bucuresti, care sa ne ajute in implementarea proiectelor facand lobby in interiorul firmelor unde lucreaza. Nu prea ne-a iesit, insa am reusit sa punem totusi pe picioare un proiect: Stagii pe Bune.

Echipa initiala a fost formata in totalitate din fosti absolventi sau studenti ai facultatii: Vlad Posea, Daniel Tudosie, Sami Potirca, Dragos Carciumaru si eu, cu sprijinul lui Andrei Firoiu pentru implementarea sitului.

Inceputul a fost sinucigas si hazliu. Ce sa stie 6 ingineri despre organizarea unui eveniment ? Nu stiam nici macar ca putem sa cautam parteneri care sa finanteze proiectul, sau parteneri media care sa ne ajute cu mediatizarea lui. Pentru primele afise (10 la numar) am facut cheta, iar Vlad le-a monitorizat in pauze, pentru a se asigura ca nu sunt dezlipite. Ce vremuri, ce romantism

Anii au trecut si, in loc sa dezvoltam Alumni-ul nostru asociat facultatii, am fost nevoiti de imprejurari sa dezvoltam Stagii pe Bune. Pas cu pas, am creat cel mai mare program de stagiatura de IT&C din Romania, ce reuneste an de an sute de stagii si studenti si zeci de firme. Poate este putin, poate este mult, noi am facut tot ce am putut pentru ca cei care parcurg aceleasi etape profesionale ca si noi acum 10 ani sa aiba mai multe sanse in a-si duce pana la capat potentialul.

Astazi, din echipa initiala am mai ramas doar 3: Andrei pentru partea tehnica, Vlad si cu mine pentru decizii si finantare, dar am adus oameni proaspeti si pasionati, precum Ioana Posea, Ioana Ceausu, Traian Rebedea, Cosmin Varlan, Florin Pop sau Razvan Deaconescu. La incheierea acestei editii ma voi retrage si eu.

Vreau sa va multumesc tuturor pentru ajutorul pe care l-ati acordat programului in acesti ani. Vreau sa va multumesc pentru ca ati avut incredere in mine, ma bucur la randul meu ca v-am avut aproape. Ma voi simti intotdeauna partas la reusitele si esecurile voastre, pentru ca Stagii pe Bune a reprezentat si va reprezenta mereu un proiect prin care, dupa cum spuneam prietenilor de multe ori, nu poti sa-ti umpli portofelul, dar poti sa-ti salvezi sufletul.

Inchid aceasta usa cu speranta si increderea ca veti duce mai departe ceea ce am construit cu atat de multa munca in acesti 6 ani.

Tot inainte !

(fostul) Stagiar sef,
Bogdan Iordache

Regula 1. Urmareste banii

Cel mai frumos produs, cea mai usor de folosit aplicatie sau cea mai utila tehnologie nu se pot dezvolta fara a avea sustinere financiara. De fiecare data cand incepi un proiect, fixeaza-ti ca puncte de referinta momentele in care cauti finantare sau pui la punct un canal de distributie sau vanzare, si nu pe cele in care adaugi inca un modul tehnologiei pe care o dezvolti.

Regula 2. Intai vinzi, apoi construiesti

Cand incepi dezvoltarea unui startup, de putine ori cunosti cu exactitate nevoile clientilor sau piedicile in calea adoptarii lui. Cea mai simpla metoda de a-ti testa viitorul serviciu sau produs este sa incepi sa-l vinzi din momentul in care ai o simpla prezentare. Intalnindu-te cu potentialii clienti sau investitori, vei reusi sa-ti maturizezi viziunea despre startup-ul tau mult mai repede.

Regula 3. Nu te baza pe prieteni

Prietenii tai sunt prietenii tai. Sigur ca iti pot corecta problemele de logica, insa niciodata nu vor observa subtilitatile pentru ca nu iti vor fi nici clienti, nici investotori. Si pana la urma, sunt prietenii tai si e datoria lor sa te incurajeze.

Regula 4. Nu fa ce-ti spun clientii

La inceputurile Conectoo m-am confrutat cu o situatie ce parea ideala, dar urma sa se dovedeasca a fi foarte dificila: aproape orice potential client abordat avea nevoie de serviciile noastre, dar cu 1-2 modificari. Ne-am gandit imediat la o serie de servicii diferite de care clientii nostri ar fi avut nevoie. Insa strategia corecta ar fi fost sa definitivam serviciul cel mai la indemana, si apoi sa trecem la urmatorul, iar sugestiile clientilor sa le folosim doar in masura in care se pliaza pe strategia noastra.

Regula 5. Investeste in oameni

Cel mai important capital al unui startup este echipa pe care o construiesti. Nu totdeauna ai sansa ca doi dintre amicii tai sa fie interesati de exact acelasi proiect, si sa aiba cunostinte complementare tie. De cele mai multe ori iti va fi dificil sa atragi oameni talentati si seriosi, promitandu-le bani putini si un prezent instabil, dar un viitor ce poate fi stralucit. Comunica toate noutatile cu ei, atat bune ca si rele, implica-i in deciziile importante, dar fara a le pune pe umeri problemele tale, si fa-ti timp sa-i mai scoti la o bere sau la un teatru din cand in cand.

Cu siguranta ca fiecare dintre cei ce au inceput un startup au propriile reguli, poate cativa isi vor face timp sa le scrie intre comentariile acestui post.

Insa de fiecare data cand vrei sa aplici o regula invatata sau citita, trece-o intai prin filtrul gandirii. Nicio regula din lume nu este scutita de exceptii, asa ca urmeaza-i intotdeauna spiritul, si nu litera ei.

Schimbam planul.

In 2007, Dragos Novac a aplicat la Seedcamp, cel mai mare concurs pentru antreprenorii web din Europa. Din cate stiu, a fost prima participare a unui proiect romanesc la un concurs international, deci Dragos nu a prea avut nici de la cine sa primeasca sfaturi. Urbee a ajuns in finala, si, desi nu s-a numarat printre castigatori, cred ca experienta celor doua saptamana de mentorat a fost extrem de pozitiva pentru el.

In 2008, doar un an mai tarziu, Vladimir Oane, Dan Ciotu si Dragos Ilinca s-au inscris la Seedcamp cu un proiect numit UberVu si au reusit sa se numere printre invingatori, la primul lor proiect ce viza piata internationala. Ai dracului norocosi, ati putea spune. Inainte de asta insa echipa de la UberVu isi prezentase proiectul la 11 Minutes si NetCamp in Romania, si la TheNextWeb in Amsterdam. Nimic nu se intamplase, insa ei au continuat pana au reusit.

In septembrie 2009, a fost randul lui Emil Gal si a echipei de la Braininet. Dupa o serie destul de lunga de proiecte reusite mai degraba partial in Romania, BrainDrain s-a numarat printre castigatorii de la Seedcamp. Insa lucrurile nu au fost deloc intamplatoare. BrainDrain castigase in acelasi an mini-Seedcamp-ul din Paris, din nou la prima lor experienta internationala.

Tot in septembrie 2009, Dragos Manac, antreprenorul din spatele SNS, s-a urcat intr-un avion cu destinatia Statele Unite. Nu s-a dus in vizita la prieteni, nici nu prea avea multi cunoscuti pe acolo. S-a intors in Romania o luna mai tarziu, dupa ce isi deschisese un birou in Statele Unite, isi angajase colaboratori si stabilise cateva zeci de contacte. Din nou, nimic spectaculos. Dragos a inceput afacerea lui acum 7 ani, si a muncit necontenit la dezvoltarea ei, infruntand probleme mai mari si mai mici, dar depasindu-le pe toate.

Acum cateva luni, echipa Balaur.ro (adica Cristian Strat, Silviu Ganceanu si Mircea Pasoi) a creat ReadFu, iar proiectul lor a fost selectat de catre BootupLabs. Cine auzise de BootupLabs in Romania inainte de asta ? Foarte putini. Baietii au cautat o rezolvare a problemei lor, s-au informat, si-au facut curaj, au aplicat si au castigat unul dintre cele 6 locuri disponibile, iar in curand pleaca spre Canada.

In februarie 2010 urmeaza echipa Trigwee, adica Octav Druta, Vlad Stan si Catalina Rusu, care pleaca pentru o luna in Silicon Valey. Apoi Bobby Voicu, ce ce isi va cauta parteneri pentru Revvnation.

Am o mare admiratie pentru acesti oameni, si o mare satisfactie pentru faptul ca facem parte din aceeasi industrie, iar o parte dintre ei imi sunt prieteni. Cu totii au uitat facila scuza mioritica ce ne spune ca Internetul din .ro este o piata anuala mult mai mica decat cea a exporturilor de mango din Papua – Noua Guinee. Cu totii au decis ca in loc sa astepte ca viitorul sa vina peste ei, si-l pot crea singuri asa cum doresc.

Sper sa le calc (la propriu) in curand pe urme.

Am discutat de mai multe ori cu Octav Druta, co-fondator Trigwee.com, despre puterea viselor. Daca i-as fi adresat aceeasi intrebare lui Octav, cu siguranta mi-ar fi raspuns ca oamenii sunt prea tristi pentru ca nu viseaza destul si, necunoscandu-si si neindeplinindu-si visele, nu pot fi fericiti.

Inclin sa le dau amandorura dreptate.

Visele, ca forma suprema a dorintelor noastre, pot schimba mai multe decat ne asteptam. Neurogeneza a dovedit ca traseele neuronale incercate in mod repetat pot genera noi neuroni si noi sinapse, pentru a eficientiza transmiterea impulsului nervos. Cu alte cuvinte, exersandu-ne in mod repetat si incapatanat anumite deprinderi, ne putem transforma materia cerebrala. Conteaza deci mai putin cine suntem, si mai mult ce ne dorim sau ce credem ca suntem, iar asta putem descoperi doar visand.

Insa visele pot genera si frustrari. Am avut ocazia de mai multe ori sa vad oameni plecand exaltati dupa un discurs motivational, propunandu-si lucruri pe care nu le vor face niciodata, si plecand privirea in pamant dupa doar cateva zile atunci cand ii intrebi despre evolutia planurilor lor. Chiar daca ca eu as visa sa devin un nou Picasso, si oricat de mult mi-as dori si as exersa acest lucru, sansele sa-mi ating visul sunt extrem de mici. Oricat de mult ne-am putea recrea visand si exersandu-ne visul, realizarea lui depinde si de picatura de har pe care Dumnezeu a picurat-o sau nu in noi.

Unde este limita ? Cand devin visele frustrari ? Sau, in cazul aplicat al antreprenorilor, cat de mult inseamna prea mult ?

Generalizand, frustrarile apar atunci cand asteptarile nu se intalnesc cu realitatea. Doar visand nu vei schimba decat felul in care privesti lucrurile din jur, insa visele nu devin realitate decat actionand. Iar actiunea inseama ceva mult mai pragmatic si mai putin interesant: planificare, executie, analiza rezultatelor. Iar cand visele sunt traduse in actiuni, este posibil sa constatam ca decalajul intre obiectivele noastre si realitate este foarte mare. Sigur ca asta nu te poate impiedica sa crezi in ceea ce faci, insa realitatea pune lucrurile intr-o alta perspectiva.

Ca antreprenor, am invatat ca visele sunt infinite si iti pot schimba total perceptia asupra drumului ce ti se intinde in fata. Fara vise, capacitatea noastra de evolutie si inovatie ar fi complet nesemnificativa. Insa pe drumul catre cel mai inalt vis, am invatat sa privesc mereu catre reperele zilei de azi si maine. Iar atunci cand gresesc drumul, sa nu-mi abandonez visul, ci sa schimb calea. Altfel a-si risca sa ma ratacesc pe drumul catre propriul meu vis.

Daca ar fi sa concluzionez, v-as spune doar atat: visati mult si cu masura.

Cand eram adolescent ma gandeam deseori cum si ce as putea face pentru a crea ceva remarcabil, ceva ce va fi tinut minte peste ani. Ma gandeam ca acesta ar trebui sa fie scopul unei vieti, pentru ca ea sa nu se iroseasca. Raspunsul nu este deloc simplu, deoarece in timp orice zid se surpa, orice inventie intra in cotidian si orice nume se uita.

Intrebarea parea fara raspuns.

In timpul facultatii insa am constientizat impactul si transformarile pe care educatia le poate provoca intr-o persoana. Si nu ma refer doar la educatia scolara si academica, ci si orice forma de educatie, precum cea oferita de parinti in primii 7 ani de viata, educatia obtinuta prin practicarea unui sport sau educatia antreprenoriala.

Va pot da multe exemple, insa doua mi se par graitoare: este uimitor sa vezi cum persoane plecate literalmente de la coada vacii reusesc sa-si depaseasca foarte mult nivelul social de la care au pornit, datorita educatiei primite in scoala, sau cum mase de oameni reusesc sa faca alegeri mai bune in viata de zi cu zi, precum mancatul sanatos sau practicarea sportului, datorita educatiei civice.

Cred ca educatia este unul dintre cele mai importante mijloace prin care putem face o lume mai buna, si prin care fiecare individ isi poate implini visele si isi poate duce pana la capat potentialul. Cred ca participand la educarea cel putin a unei persoane vei crea o schimbare semnificativa, cu impact pe termen lung atat prin prisma actiunilor acelei persoane, cat si prin prisma actiunilor celor ce vor fi educati de acea persoana. Cu alte cuvinte, educand vei trai totdeauna prin altii.

Ieri a avut loc conferinta “How to Web”, un prilej pentru studentii si tinerii profesionisti din Internet de a descoperi diferite fatete ale Web-ului global. Sper ca ziua de ieri sa fi fost pentru cat mai multi dintre ei doar un prilej de a incepe un drum nou, si speram ca sa ne intalnim regulat de acum incolo. Dupa o zi ca cea de ieri, in care am strans atat de multa curiozitate si pasiune pentru Web in acelasi loc, simt ca, impreuna cu ceilalati colegi de la Wembrio, am creat ceva remarcabil. Si am gasit cel putin unul dintre raspunsurile intrebarii mele.

Saptamana asta am citit cu mare interes un material de PR cu un titlu la limita:

Pentru prima data in Romania, un mare site de servicii lanseaza o interfata pentru acces (API) gratuita

… si citindu-l mi-am adus aminte de multele alte materiale de PR care incercau sa-si vanda informatia punand-i un primul sau prima in coada.

Este oare atat de relevant sa lansezi primul serviciu sau produs ? Nu ar trebui oare ca astfel de comunicari comerciale sa fie axate pe beneficii, pe diferentele care il fac pe client sa cumpere ?

Din cate banuiesc, clientii primei masini nu au cumparat-o pentru ca era prima, ci pentru ca era mai eficienta decat un cal sau o caruta. Pe de alta parte, iPhone-ul a fost adoptat in masa, devenind un fel de obiect-cult, desi a fost al x-lea telefon mobil lansat. Clientii l-au considerat a fi cel mai bun.

Mi-as dori sa citesc mai multe articole despre “cel mai bun produs” sau “cel mai eficient serviciu”. Pana atunci insa, ne putem delecta cu totii cu asemenea diplome false pe care unii insista sa si le agate pe perete.

Luna trecuta, Eugenia Cosinschi facut o fapta buna si a inventariat intr-un articol pe ArenaBiz.ro proiectele de web romanesti cu pretentii internationale, ca o reactie la un articol anterior al lui Vladimir Oane publicat pe startups.ro.

Initiativa Eugeniei si interactiunea cititorilor au generat o harta destul de precisa a ambitiilor internationale a webului romanesc. Parcurgand lista rezultata am tras cateva concluzii:

1. lista este foarte lunga – exista deci interes antreprenorial in aceasta directie, chiar mult mai mult decat am fi banuit.

2. majoritatea proiectelor sunt putin cunoscute – avem OpenCoffee, WebClub, WebCamp, Webstock, startups.ro si ArenaBiz.ro publica in mod constant informatii despre web-ul romanesc, insa expunerea publica a majoritatii lor a fost minimala, daca nu inexistenta.

3. foarte putine proiecte atrag bani (din finantari sau de la clienti) – daca eliminam “tinerele sperante” si siturile care doar au domenii pe .com, dar nu au si impact international, ramanem probabil cu maxim 25%.

4. (subiectiv) destul de putine au anvergura – sau altfel spus, doar o mica parte din ele sunt conectate la subiectele principale din webul global.

Cu alte cuvinte, pare ca avem dorinta, dar nu prea avem putinta.

Pana la urma, este normal ca doar o parte din ele sa atraga finantari, pana la urma ar fi anormal sa fie 100% din ele finantate, desi optiunile locale sunt inca restranse. De asemenea este de inteles ca antreprenorii si/sau echipele tehnice incep cu proiecte fara o anvergura deosebita, deoarece astfel cauta experienta.

Ceea ce ma nedumereste este lipsa colosala de expunere a acestor proiecte. E greu de inteles cum se poate dezvolta domeniul acesta daca fiecare stam pe acasa si lucram dupa cum ni se pare noua, fara sa schimbam pareri, fara sa ne expunem criticilor celorlalti (constructive sau nu), fara sa fim corelati cu piata. Mi-as dori sa fie o boala de tinerete, insa ma tem ca e o cutuma culturala locala.

Daca vrem un mediu antreprenorial efervescent si creativ, reprezentativ si in afara cafenelelor din Romana si Universitate, ar fi tare bine sa incepem sa ne preocupam de capacitatea de comunicare si relationare a celor care isi incep de maine afaceri pe web.