Inotand in pahar

Dupa How to Web, mi-am luat cateva saptamani de pauza. Proiectul asta a fost cea mai mare incercare profesionala prin care am trecut, si un mic respiro era absolut necesar. Ecoul How to Web nu a disparut atat de repede, si, din ce in ce mai des din acel moment, am fost invitat pentru a oferi feedback celor care dezvolta startupuri web in intalniri formale (precum Startup Weekend) sau informale.

Marturisesc ca uneori nu ma simt foarte comod in postura asta. Ca antreprenor web am reusit sa dezvolt un business mic-mediu (Conectoo). Faptul ca am recunoscut o nevoie a antreprenorilor si am dezvoltat un eveniment adresat lor nu ma face neaparat cel mai bun consilier, pentru ca How to Web este un eveniment, nu un startup web. De multe ori insa le inteleg perfect nevoia de informare si indrumare, si imi dau toata silinta sa ii ajut direct sau punandu-i in contact cu altii mai priceputi.

In ultima luna am avut parte de destul de multe astfel de intalniri. Actuali sau potentiali antreprenori mi-au cerut parerea despre o sumedenie de proiecte sau doar idei. Sunt pe de o parte placut surprins de faptul ca sunt atat de multi tineri dornici sa inceapa proiecte noi, pentru ca presupun ca sunt de cel putin 10 ori mai multi cei care sunt in aceeasi situatie, dar n-au ajuns la mine.

Pe de alta parte sunt si multe lucruri de imbunatatit.

Atunci cand am inceput sa “desenam” How to Web, am plecat de la parerea ca multi dintre antreprenorii locali invata si inteleg tehnologia foarte rapid, insa nu poseda cunostintele si contactele de business care sa le permita sa dezvolte afaceri in afara unei piete foarte mici, cu toata cresterea spectaculoasa anuntata zilele astea. Cred ca presupunerea noastra a fost incompleta.

Ceea ce pare sa lipseasca cel mai adesea din proiectele discutate este viziunea. Cu totii putem crea cate o bucatica noua de tehnologie, putem intersecta in mod creativ un algoritm si un flux nou de date, insa intrebarea este: cat de utila este tehnologia respectiva celor ce ar putea sa o foloseasca ? Cat de mult sau de putin schimba o parte din web ? Pentru ca, in definitiv, daca iti doresti sa dezvolti proiecte globale trebuie sa ataci probleme globale.

Majoritatea ideilor despre care discutam sunt practic functionalitati care pot mai degraba sa imbunatateasca o aplicatie existenta, decat sa creeze una noua. Cei cu care am discutat au multa, multa bunavointa, insa o intelegere limitata a ceea ce inseamna webul. Si cred ca asta se intampla pentru ca, indiferent de nivelul cunostintelor tehnice sau gradul de inteligenta, atat timp cat te afli intr-un mediu in care discutia despre web se limiteaza la “de ce advertisingul online este mai bun decat cel offline” sau “cum sa tinem legatura cu clientii prin social media”, e clar ca nu poti evolua profesional daca esti un antreprenor de tehnologie web. Si, in felul asta, ne anulam cel mai important atu local: talentul tehnic.

Hai ca mi-am mai gasit ceva de facut.

LeWeb – cel mai important eveniment web european

Organizarea evenimentului a fost impecabila, si, ca un proaspat intrat in industria asta, nu pot decat sa ma minunez de capacitatea logistica extraordinara pe care o companie trebuie sa aiba pentru a gestiona 3000 de participanti, un spatiu de peste 10.000 mp impartiti in 3 cladiri, zeci de sectiuni si micro-evenimente, cu ajutorul a peste 140 de angajati, fara niciun fel de problema majora. Eh, n-am prea avut internet wireless in sala de prezentari, dar in afara de asta nimic de mentionat

Cam atat despre LeWeb, in curand mai multe despre How to Web

Saptamana trecuta am avut ocazia sa particip la cea de-a 6-a editie a LeWeb, cea mai importanta conferinta destinata webului desfasurata in Europa, impreuna cu cativa dintre membrii echipei How to Web si castigatorii Startup Challenge. Reprezentantii celor mai mari companii web din lume, precum Google, Microsoft, Nokia sau Yahoo s-au alaturat pe scena tigrilor tineri de la Facebook, Twitter, Zynga, Foursquare, WordPress si multi altii. Discutiile au curs snur, majoritatea fiind moderate de Loic le Meur (organizatorul Le Web), Michael Arrington sau MG Siegler (TechCrunch.com) si Robert “The Scobelizer” Scooble. Timp de doua zile, cei 3000 de participanti au aflat ultimele noutati din lumea webului, au schimbat pareri si carti de vizita.

Prezentarile, marea majoritate de tip Q&A, au fost centrate mai degraba pe sublinierea noutatilor anului ce se incheie decat pe informatii structurate, spre deosebire de structura pe care am propus-o pentru How to Web. Probabil insa ca explicatia poate fi data de tipul diferit al audientei. Pe cand LeWeb vizeaza o piata mai matura, cea a antreprenorilor sau managerilor de companii web ce au depasit pragul afirmarii, How to Web se doreste a fi un eveniment dedicat unei piete antreprenoriale emergente. Pentru mai multe informatii privind prezentarile de acolo gasiti pe blogul How to Web.

Organizarea evenimentului a fost impecabila, si, ca un proaspat intrat in industria asta, nu pot decat sa ma minunez de capacitatea logistica extraordinara pe care o companie trebuie sa aiba pentru a gestiona 3000 de participanti, un spatiu de peste 10.000 mp impartiti in 3 cladiri, zeci de sectiuni si micro-evenimente, cu ajutorul a peste 140 de angajati, fara niciun fel de problema majora. Eh, n-am prea avut internet wireless in sala de prezentari, dar in afara de asta nimic de mentionat.

Pretul biletelor este consistent: 2000 EUR biletul intreg (cu very early bird la 1300 EUR, disponibile doar in august, inainte de a fi anuntat primul speaker), preturi speciale pentru freelanceri (500 EUR) sau antreprenori aflati la inceput (1000 EUR). Am fost intrebat de cativa prieteni sau amici in ce masura cred ca este justificat costul biletelor. Parerile sunt impartite (asa cum e normal), insa atat tip cat un astfel de eveniment se desfasoara cu casa inchisa, as spune ca ceva-ceva motive exista. Si, binenteles, Parisul este frumos oricand, inclusiv iarna.

Cred ca punctul forte al acestui eveniment de anvergura este legat in primul rand de networking. LeWeb ofera participantilor o sansa unica de a intalni potentiali clienti, colaboratori sau investitori, iar marea majoritate a participantilor isi stabilesc din timp intalniri (unii chiar din ora in ora, pe durata celor doua zile). Acesta a fost motivul pentru care am participat si eu si, pe parcursul celor doua zile, am avut ocazia sa port discutii extrem de interesante cu persoane din 6 tari de pe 3 continente, si nu stiu vreun alt loc in Europa unde sa fi putut o asemenea “performanta”.

Cam atat despre LeWeb, in curand mai multe despre How to Web.

Finantarea si localizarea: care e impactul pentru un startup international ?

De ieri, citesc si discut in permanenta despre postul lui Manafu privind experienta antreprenoriala a colegilor sai de la AdCaptcher. A urmat un post al lui Mircea Scarlatescu, apoi o replica a lui Razvan Tirboaca pe Refresh.ro si ulterior o lista de sfaturi de la ArenaBiz / Eugenia Cosinschi.

Povestea e scurta si simpla:

- cei de la AdCaptcher au pornit un business de advertising prin captcha in 2009

- anul acesta, cei de la Solve Media, firma cu sediul in Silicon Valley, au ridicat o investitie de 5 mil. pentru aproximativ acelasi produs

Mi se pare incredibila tractiunea discutiei, numarul si calibrul celor implicati, ceea ce inseamna ca exista interes pentru asta.

Cateva nuante ce cred ca nu au fost puse in evidenta:

- cei de la AdCaptcher nu au fost primii care au pornit un astfel de business. Nu e nimic in neregula cu asta, dar cei de la Solve Media i-au depasit nu doar pe ei, ci probabil pe multi altii, chiar din Silicon Valley, care erau pe aceeasi piata

- faptul ca cei de la Solve Media au luat o investitie de dimensiunea asta nu inseamna ca vor avea 80% din piata, ci doar ca vor fi (mult) mai bine finantati

- exista si pericole atunci cand ridici bani de la VC, cel mai simplu fiind faptul ca, daca piata vizata nu se va dezvolta la nivelul la care sa returneze de cateva ori investitia oferita la exit, e posibil ca VC-ul sa prefere sa inchizi firma inainte de a consuma toti banii pentru a limita pierderea

- localizarea este o tema importanta pentru ca in functie de locatia din care pornesti ai acces la altfel de finantatori, talent local, concursuri de startups, expunere. Cea mai importanta lectie ar fi sa constientizam plusurile locale si sa incercam sa le exploatam la maxim

Cu alte cuvinte, daca ai luat o finantare nu inseamna ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap. Ai de tras in continuare, si nimic nu e sigur.

Localizarea startupului insa iti defineste in mare masura strategia de dezvoltare, si este cu adevarat o tema foarte importanta. La How to Web am inclus foarte multe keynote-uri despre subiectul asta, lucruri povestite de antreprenori est-europeni care au reusit sa depaseasca problema locatiei. Despre asta urmeaza maine un post pe blogul How to Web.

Oameni si sisteme

Am fost invatat de mic copil ca e bine sa muncesc mult. Ca, indiferent cat de mult talent am pentru o anumita activitate, daca voi trage ca boul in jug suficient de mult voi reusi sa ajung acolo unde mi-am propus. Un sfat simplu dar, ca orice sfat din lume, bun doar cu masura.

In timp am inteles ca, pentru a reusi, cel ce munceste trebuie sa aiba si un sistem ce implica ordine, concurenta, suport si capitalizarea experientei celor ce au trecut prin aceleasi situatii. Inventarea rotii nu este si nici nu va mai fi vreodata o activitate productiva, aducatoare de plus-valoare, iar munca haotica nu are alta sansa decat sa devina un etern exercitiu de irosire.

Schimbam realitatea.

Precum alti antreprenori din Internetul romanesc, sunt un fan al spiritului antreprenorial din Silicon Valley. Dezvoltata in jurul Universitatii Stanford, Silicon Valey reprezinta ecosistemul antreprenorial aproape perfect. Poti gasi la o aruncatura de bat potentiali colegi, interesati sa participe la dezvoltarea unor proiecte noi, antreprenori interesati sa le sustina financiar, consilieri experimentati ce le pot sfatui.

Insa lucrurile nu sunt deloc intamplatoare. Impulsul initial generat de Shockley Semiconductor Laboratory, datorita noutatilor aduse in electronica, a creat un adevarat lant de startupuri, toate stabilite in zona San Diego / Mountain View, iar fondatorii primei generatii de startupuri au finantat mai departe dezvoltarea urmatoarei generatii si asa mai departe. Cele mai proeminente ar fi Intel, Cisco, Apple, Yahoo, Google, Facebook si atatea altele.

In paralel, univeristatile din zona au fost grija sa capitalizeze dezvoltarea industriala din jur oferind atat material uman pentru cresterea companiilor, cat mai ales mediul potrivit pentru dezvoltarea noului val de antreprenori.

Universitatea Stanford a dezvoltat, de ex. nu doar cursuri pentru antreprenoriat, ci un intreg departament ce se preocupa de dezvoltarea antreprenoriala a studentilor, prin programe de o calitate exceptionala, ce au generat nu doar odata dezvoltari internationale. Orice potential sau viitor antreprenor poate utiliza diferite tipuri de finantari, incubatoare pentru afaceri, programe de dezvoltare personala, cluburi de networking si multe, multe altele, toate gandite pentru a-l duce repede si eficient de la o etapa de dezvoltare la urmatoarea.

Toate aceste oportunitati latente sunt amestecate cu o cultura ultra-antreprenoriala propovaduita permanent, in care sunt implicati toti actorii ce pot sprijini dezvoltarea unui startup. Indraznesc sa cred ca tocmai aceasta preocupare constanta pentru antreprenoriat, perfectionata zeci de ani, a condus la rezultatele de astazi.

Inapoi in .ro

In ultimii doi ani, datorita reusitelor exceptionale ale celor de la Neogen si Ejobs, prin investitiile atrase, si ale celor de la UberVU si Brainient, datorita dimensiunii proiectelor propuse, constat cu bucurie ca exista un numar din ce in ce mai mare de startupuri ambitioase dezvoltate de antreprenorii romani.

Ceea ce imi pare remarcabil la acestea este rata de reusita (partiala deocamdata) a proiectelor ce vizeaza piata internationala. Cel putin jumatate dintre ele prind macar o prezentare la un mini-Seedcamp, ceea ce este o reusita in sine.

Aceste succese sunt cu atat mai remarcabile cu cat ecosistemul antreprenorial de la noi este infinit mai golas chiar fata de multi dintre concurentii europeni, iar proiectele sunt dezvoltate de multe ori fara bani si fara sfaturi din partea potentialilor investitori sau clienti. Cu siguranta varfurile unei generatii pot compensa aceasta lipsa de oportunitati intr-o oarecare masura, insa ce ne facem cu restul ? In cazul antreprenoriatului, unde un proiect interesant poate esua cu succes, iar unul mediocru poate reusi meritoriu, numarul de proiecte incercate este extrem de important si este primul pas catre dezvoltarea zonei antreprenoriale.

Sunt increzator ca vom reusi, candva, sa avem si in Romania sau macar in Europa de Est fragmente din ecosistemul antreprenorial din Silicon Valley. Stiu ca pare un vis, dar e un vis in care ma simt capabil sa cred. Pentru ca, revenind la observatia initiala, ar fi tare pacat sa ne risipim talentul muncind in gol.

Web-ul se intoarce in sala de clasa

In ultimii 3 ani, Romania a produs destul de multe surprize in zona antreprenoriatului web. Rand pe rand, stimulati de aceste succese, au aparut grupuri de networking, ceva investitori, un hubb local, multe evenimente si concursuri, si o gramada de entuziasm.

Am uitat insa cu totii ca urmatorii dezvoltatori si antreprenori de web nu pot aparea din pamanat, din piatra seaca, si am omis cea mai importanta componenta: educatia.

Astazi lansam Eat. Sleep. Web., o serie de conferinte ce prezinta web-ului prin intermediul dezvoltatorilor si antreprenorilor ce il construiesc. Conferintele se vor desfasura in Facultatea de Automatica si Calculatoare din  Universitatea Politehnica Bucuresti, odata la fiecare doua saptamani, joi de la 14 l a 16, in sala EC105.

Pentru inceput am optat pentru o formula simpla, ce ne va permite sa testam interesul studentilor pentru subiectele prezentate si sa gasim o modalitate de a construi (impreuna) un viitor pseudo-curs extrem de practic axat pe tehnologii si antreprenoriat web, complementar celor deja existente in facultate si destinat in mare parte doar celor pasionati de domeniu.

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat: Valentin Cristea, Vlad Posea, Razvan Deaconescu, Ciprian Dobre, sper ca si rezultatele sa-i incante la fel de mult ca si ideea.

web.ro = liniste, se lucreaza !

Luna trecuta, Eugenia Cosinschi facut o fapta buna si a inventariat intr-un articol pe ArenaBiz.ro proiectele de web romanesti cu pretentii internationale, ca o reactie la un articol anterior al lui Vladimir Oane publicat pe startups.ro.

Initiativa Eugeniei si interactiunea cititorilor au generat o harta destul de precisa a ambitiilor internationale a webului romanesc. Parcurgand lista rezultata am tras cateva concluzii:

1. lista este foarte lunga – exista deci interes antreprenorial in aceasta directie, chiar mult mai mult decat am fi banuit.

2. majoritatea proiectelor sunt putin cunoscute – avem OpenCoffee, WebClub, WebCamp, Webstock, startups.ro si ArenaBiz.ro publica in mod constant informatii despre web-ul romanesc, insa expunerea publica a majoritatii lor a fost minimala, daca nu inexistenta.

3. foarte putine proiecte atrag bani (din finantari sau de la clienti) – daca eliminam “tinerele sperante” si siturile care doar au domenii pe .com, dar nu au si impact international, ramanem probabil cu maxim 25%.

4. (subiectiv) destul de putine au anvergura – sau altfel spus, doar o mica parte din ele sunt conectate la subiectele principale din webul global.

Cu alte cuvinte, pare ca avem dorinta, dar nu prea avem putinta.

Pana la urma, este normal ca doar o parte din ele sa atraga finantari, pana la urma ar fi anormal sa fie 100% din ele finantate, desi optiunile locale sunt inca restranse. De asemenea este de inteles ca antreprenorii si/sau echipele tehnice incep cu proiecte fara o anvergura deosebita, deoarece astfel cauta experienta.

Ceea ce ma nedumereste este lipsa colosala de expunere a acestor proiecte. E greu de inteles cum se poate dezvolta domeniul acesta daca fiecare stam pe acasa si lucram dupa cum ni se pare noua, fara sa schimbam pareri, fara sa ne expunem criticilor celorlalti (constructive sau nu), fara sa fim corelati cu piata. Mi-as dori sa fie o boala de tinerete, insa ma tem ca e o cutuma culturala locala.

Daca vrem un mediu antreprenorial efervescent si creativ, reprezentativ si in afara cafenelelor din Romana si Universitate, ar fi tare bine sa incepem sa ne preocupam de capacitatea de comunicare si relationare a celor care isi incep de maine afaceri pe web.

Personajul in cauza

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi

Nascut la Craiova, in ziua meciului Craiova – Leeds 2-0, suporter declarat al Universitatii Craiova.

Gradinita, primara, gimnaziu si liceu la Drobeta Turnu Severin, perioada in care am bisnitarit gume de mestecat, ochelari de soare, postere din Bravo si Popcorn, atestate la informatica, actibilde cu fotbalisti, paie de suc, am lucrat ca DJ si carator de navete, si mi-am descoperit o afinitate pentru antreprenoriat.

Facultatea la UPB / Automatica si Calculatoare, specializarea Inteligenta artificiala, am facut un master si un an de specializare in e-learning in Franta. In paralel am lucrat la sau cu cateva firme, intre care Vodanet, fie ca angajat, fie ca freelancer.

In 2004 m-am intors in Romania si am pornit (ca fondator sau co-fondator) Stagii pe Bune, ASPI, Interactive People (inchisa), Conectoo, AlphaTalks (inca in lucru). N-am facut vreo avere, dar m-am distrat si m-am enervat la culme, am intalnit si oameni si neoameni, si am invatat mai multe despre viata decat as fi crezut vreodata.

Imi plac: Rodica (sotia mea de 2 luni si prietena mea dintotdeauna), plimbarile prin lume, prietenii, vinul bun, fotbalul, mancarea italiana, masinile engleze, savoarea inceputurilor, proiectele inovative, si alte chestii despre care nu va voi povesti niciodata.

Nu-mi place (si incerc sa evit): maltratarea bunului simt, prostia, oamenii care vorbesc prea mult, neincrederea, lucrurile fara masura, si, trebuie sa recunosc, am un usor sentiment (nativ probabil) de antipatie fata de dinamovisti.

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi