Am nevoie de mai multa conversatie

In fiecare zi mi petrec intre 30 de minute si o ora citind TechCrunch, HackerNews, TheNextWeb si blogurile lui Fred Wilson si Steve Blank. Ocazional, stiri de pe blogurile antreprenorilor europeni, desi mi se pare deranjant ca majoritatea nu au versiuni pentru mobile.

Parcurg subiectele la gramada: achizitii, finantari, lansari de produs, analize sau (preferatele mele) editoriale de tot felul: Google vs. content farms, Android 3.0 vs. iPad 2.0, graful de relatii vs. graful de interese, Facebook & Quora & Asana & Path vs. restul lumii etc. O gramada de subiecte extraordinar de interesante, care ma ajuta sa privesc webul din alta perspectiva. Apoi inchid mobilul, intru in birou, si toate lucrurile pe care le citesc imi fug incetul cu incetul din minte in timp ce lucrez la proiectele de zi cu zi.

Si constat, ca, din pacate, nu raman cu mai nimic din toate subiectele pe care le parcurg. Pentru ca nu reusesc sa le discut (macar) sau sa le aplic (ideal), cred ca exercitiul meu de citire este mai degraba o pierdere de timp. Mai sunt si altii care isi pierd timpul la fel ? Si daca da, unde i-as putea intalni ?

Multumesc 2010

Nu sunt un fan al momentelor de retrospectiva la finalul anului. Nu toate proiectele noastre se supun unui ciclu anual, si uneori o evaluare mai rapida a planurilor noastre poate fi mult mai eficienta si mai corecta. Insa prefer mai degraba o evaluare in plus decat una in minus, asa ca ma supun si eu regulii majoritatii.

2010 a fost pentru mine un an cu multe (foarte multe) bune si rele. Un an cu foarte multa munca, mai multa decat as fi crezut vreodata ca pot depune, cu multe situatii stresante si decizii la limita, insa si cu multe satisfactii. Am reusit sa pun pe picioare, alaturi de o echipa dedicata careia ii multumesc, un eveniment ce ne dorim sa devina de referinta pentru antreprenoriatul web din Europa de Est.

Insa satisfactia n-ar fi fost nici pe departe la fel de mare daca n-as fi avut ocazia sa ma intersectez cu atat de multi oameni de calitate, care ne-au ajutat enorm si dezinteresat. Vladimir Oane, Dragos Ilinca si Emi Gal ne-au oferit parerea si contactele lor. Bobby Voicu a fost alaturi de noi inca de la inceput cu sfaturi si recomandari, Chinezu a dat de stire tuturor ca How to Web va fi ceva memorabil. Radu Ticiu si Andrei Firoiu ne-au ajutat enorm cu promovarea in Timisoara, precum Filip Cherches Tosa in Cluj. Vlad Stan ne-a pus la dispozitie biroul de la Bucharest Hubb. Dragos Manac, Octav Druta si Mihai Mafteianu ne-au fost invitati la evenimentele din afara Bucurestiului, iar Alexandre Almajeanu si Dragos Roua ne-au ajutat cu sfaturi si contacte.

Alexandru Costin si Bogdan Ripa de la Adobe ne-au ajutat enorm, fiind primii parteneri care au mizat consistent pe How to Web. Probabil ca fara ajutorul lor n-ar fi reusit sa facem nimic, si simt ca inca nu le-am multumit indeajuns, insa cu siguranta vor mai fi ocazii.

Imi este imposibil sa-i enumar pe toti, si ii rog pe cei care nu se regasesc in lista de mai sus sa ma scuze pentru omisiunea mea. Vreau ca, la final de 2010 si inceput de 2011, sa le multumesc inca odata tuturor pentru ajutorul acordat. Fara ei n-am fi avut doar o conferinta mai putin, dar si mult mai putini prieteni.

Vacanta mea s-a incheiat, am reinceput munca. Sa avem un an excelent impreuna !

Dupa How to Web

Daca m-ati fi intrebat acum un an cu ce ma voi ocupa acum, va spuneam orice in afara de How to Web. Insa uite ca uneori lucrurile nu sunt asa cum se pregatesc, ci cum se potrivesc, si reincep sa scriu pe blog dupa cateva luni in care m-am ocupat de ceea ce credem ca este (sau in cel mai rau caz poate deveni) cel mai important eveniment de online care s-a intamplat vreodata in Romania. Sper ca afirmatia sa nu para aroganta, oricum ne-am propus mult mai mult de atat.

Am incercat sa ma tin departe de blogul meu, pe de o parte pentru ca aveam de scris pe blogul de la How to Web, pe de alta parte pentru ca nu am vrut sa intersectez promovarea How to Web cu persoana mea. Nu de alta, dar am primit foarte multe intrebari de genul: “De ce faci How to Web, ca sa devii cunoscut, nu ?”. Ei bine, nu.

Insa, dupa atata munca de comunicare, am prins drag de scrisul pe blog. Si pentru ca foarte probabil colega mea Raluca nu ma va lasa sa scriu la How to Web chiar tot ce-mi trece prin cap, imi voi folosi blogul ca un spatiu de discutie complementar celui profesional. Sa fim sanatosi !

Un sfarsit e un inceput: povestea mea la Stagii pe Bune

Acum 6 ani si trei luni ma asezam la calculator si, intr-un notepad, faceam un fel de eseu in care adunam deceptiile mele din timpul facultatii, dar si variante practice de rezolvare a acestora. Am pus documentul pe email si am cerut parerea fostilor colegi de facultate (terminasem facultatea de cateva luni).

Am primit feedback-uri pozitive, am facut un fel de grup de lucru, si ne-am apucat de treaba. Ne-am gandit ca cea mai buna varianta de a reusi ar fi sa construim un Alumni format din fosti absolventi ai Facultatii de Automatica si Calculatoare Bucuresti, care sa ne ajute in implementarea proiectelor facand lobby in interiorul firmelor unde lucreaza. Nu prea ne-a iesit, insa am reusit sa punem totusi pe picioare un proiect: Stagii pe Bune.

Echipa initiala a fost formata in totalitate din fosti absolventi sau studenti ai facultatii: Vlad Posea, Daniel Tudosie, Sami Potirca, Dragos Carciumaru si eu, cu sprijinul lui Andrei Firoiu pentru implementarea sitului.

Inceputul a fost sinucigas si hazliu. Ce sa stie 6 ingineri despre organizarea unui eveniment ? Nu stiam nici macar ca putem sa cautam parteneri care sa finanteze proiectul, sau parteneri media care sa ne ajute cu mediatizarea lui. Pentru primele afise (10 la numar) am facut cheta, iar Vlad le-a monitorizat in pauze, pentru a se asigura ca nu sunt dezlipite. Ce vremuri, ce romantism

Anii au trecut si, in loc sa dezvoltam Alumni-ul nostru asociat facultatii, am fost nevoiti de imprejurari sa dezvoltam Stagii pe Bune. Pas cu pas, am creat cel mai mare program de stagiatura de IT&C din Romania, ce reuneste an de an sute de stagii si studenti si zeci de firme. Poate este putin, poate este mult, noi am facut tot ce am putut pentru ca cei care parcurg aceleasi etape profesionale ca si noi acum 10 ani sa aiba mai multe sanse in a-si duce pana la capat potentialul.

Astazi, din echipa initiala am mai ramas doar 3: Andrei pentru partea tehnica, Vlad si cu mine pentru decizii si finantare, dar am adus oameni proaspeti si pasionati, precum Ioana Posea, Ioana Ceausu, Traian Rebedea, Cosmin Varlan, Florin Pop sau Razvan Deaconescu. La incheierea acestei editii ma voi retrage si eu.

Vreau sa va multumesc tuturor pentru ajutorul pe care l-ati acordat programului in acesti ani. Vreau sa va multumesc pentru ca ati avut incredere in mine, ma bucur la randul meu ca v-am avut aproape. Ma voi simti intotdeauna partas la reusitele si esecurile voastre, pentru ca Stagii pe Bune a reprezentat si va reprezenta mereu un proiect prin care, dupa cum spuneam prietenilor de multe ori, nu poti sa-ti umpli portofelul, dar poti sa-ti salvezi sufletul.

Inchid aceasta usa cu speranta si increderea ca veti duce mai departe ceea ce am construit cu atat de multa munca in acesti 6 ani.

Tot inainte !

(fostul) Stagiar sef,
Bogdan Iordache

Despre vise si frustrari

Zilele trecute urmaream o emisiune in care era intervievat Ioan Bocse, cand un raspuns mi-a atras atentia. Fiind intrebat de ce in ziua de astazi oamenii sunt atat de tristi, ingandurati si preocupati, Bocse a dat un raspuns care m-a frapat: “Pentru ca viseaza prea mult” a zis el. Si a continuat (aproximativ) asa: “In vatra satului, traiul era simplu: te duceai in catanie, te intorceai din catanie, te insurai, faceai copii, aveai grija de familie si la urma mureai.”

Am discutat de mai multe ori cu Octav Druta, co-fondator Trigwee.com, despre puterea viselor. Daca i-as fi adresat aceeasi intrebare lui Octav, cu siguranta mi-ar fi raspuns ca oamenii sunt prea tristi pentru ca nu viseaza destul si, necunoscandu-si si neindeplinindu-si visele, nu pot fi fericiti.

Inclin sa le dau amandorura dreptate.

Visele, ca forma suprema a dorintelor noastre, pot schimba mai multe decat ne asteptam. Neurogeneza a dovedit ca traseele neuronale incercate in mod repetat pot genera noi neuroni si noi sinapse, pentru a eficientiza transmiterea impulsului nervos. Cu alte cuvinte, exersandu-ne in mod repetat si incapatanat anumite deprinderi, ne putem transforma materia cerebrala. Conteaza deci mai putin cine suntem, si mai mult ce ne dorim sau ce credem ca suntem, iar asta putem descoperi doar visand.

Insa visele pot genera si frustrari. Am avut ocazia de mai multe ori sa vad oameni plecand exaltati dupa un discurs motivational, propunandu-si lucruri pe care nu le vor face niciodata, si plecand privirea in pamant dupa doar cateva zile atunci cand ii intrebi despre evolutia planurilor lor. Chiar daca ca eu as visa sa devin un nou Picasso, si oricat de mult mi-as dori si as exersa acest lucru, sansele sa-mi ating visul sunt extrem de mici. Oricat de mult ne-am putea recrea visand si exersandu-ne visul, realizarea lui depinde si de picatura de har pe care Dumnezeu a picurat-o sau nu in noi.

Unde este limita ? Cand devin visele frustrari ? Sau, in cazul aplicat al antreprenorilor, cat de mult inseamna prea mult ?

Generalizand, frustrarile apar atunci cand asteptarile nu se intalnesc cu realitatea. Doar visand nu vei schimba decat felul in care privesti lucrurile din jur, insa visele nu devin realitate decat actionand. Iar actiunea inseama ceva mult mai pragmatic si mai putin interesant: planificare, executie, analiza rezultatelor. Iar cand visele sunt traduse in actiuni, este posibil sa constatam ca decalajul intre obiectivele noastre si realitate este foarte mare. Sigur ca asta nu te poate impiedica sa crezi in ceea ce faci, insa realitatea pune lucrurile intr-o alta perspectiva.

Ca antreprenor, am invatat ca visele sunt infinite si iti pot schimba total perceptia asupra drumului ce ti se intinde in fata. Fara vise, capacitatea noastra de evolutie si inovatie ar fi complet nesemnificativa. Insa pe drumul catre cel mai inalt vis, am invatat sa privesc mereu catre reperele zilei de azi si maine. Iar atunci cand gresesc drumul, sa nu-mi abandonez visul, ci sa schimb calea. Altfel a-si risca sa ma ratacesc pe drumul catre propriul meu vis.

Daca ar fi sa concluzionez, v-as spune doar atat: visati mult si cu masura.

Elogiu egoist al educatiei

Cand eram adolescent ma gandeam deseori cum si ce as putea face pentru a crea ceva remarcabil, ceva ce va fi tinut minte peste ani. Ma gandeam ca acesta ar trebui sa fie scopul unei vieti, pentru ca ea sa nu se iroseasca. Raspunsul nu este deloc simplu, deoarece in timp orice zid se surpa, orice inventie intra in cotidian si orice nume se uita.

Intrebarea parea fara raspuns.

In timpul facultatii insa am constientizat impactul si transformarile pe care educatia le poate provoca intr-o persoana. Si nu ma refer doar la educatia scolara si academica, ci si orice forma de educatie, precum cea oferita de parinti in primii 7 ani de viata, educatia obtinuta prin practicarea unui sport sau educatia antreprenoriala.

Va pot da multe exemple, insa doua mi se par graitoare: este uimitor sa vezi cum persoane plecate literalmente de la coada vacii reusesc sa-si depaseasca foarte mult nivelul social de la care au pornit, datorita educatiei primite in scoala, sau cum mase de oameni reusesc sa faca alegeri mai bune in viata de zi cu zi, precum mancatul sanatos sau practicarea sportului, datorita educatiei civice.

Cred ca educatia este unul dintre cele mai importante mijloace prin care putem face o lume mai buna, si prin care fiecare individ isi poate implini visele si isi poate duce pana la capat potentialul. Cred ca participand la educarea cel putin a unei persoane vei crea o schimbare semnificativa, cu impact pe termen lung atat prin prisma actiunilor acelei persoane, cat si prin prisma actiunilor celor ce vor fi educati de acea persoana. Cu alte cuvinte, educand vei trai totdeauna prin altii.

Ieri a avut loc conferinta “How to Web”, un prilej pentru studentii si tinerii profesionisti din Internet de a descoperi diferite fatete ale Web-ului global. Sper ca ziua de ieri sa fi fost pentru cat mai multi dintre ei doar un prilej de a incepe un drum nou, si speram ca sa ne intalnim regulat de acum incolo. Dupa o zi ca cea de ieri, in care am strans atat de multa curiozitate si pasiune pentru Web in acelasi loc, simt ca, impreuna cu ceilalati colegi de la Wembrio, am creat ceva remarcabil. Si am gasit cel putin unul dintre raspunsurile intrebarii mele.

Personajul in cauza

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi

Nascut la Craiova, in ziua meciului Craiova – Leeds 2-0, suporter declarat al Universitatii Craiova.

Gradinita, primara, gimnaziu si liceu la Drobeta Turnu Severin, perioada in care am bisnitarit gume de mestecat, ochelari de soare, postere din Bravo si Popcorn, atestate la informatica, actibilde cu fotbalisti, paie de suc, am lucrat ca DJ si carator de navete, si mi-am descoperit o afinitate pentru antreprenoriat.

Facultatea la UPB / Automatica si Calculatoare, specializarea Inteligenta artificiala, am facut un master si un an de specializare in e-learning in Franta. In paralel am lucrat la sau cu cateva firme, intre care Vodanet, fie ca angajat, fie ca freelancer.

In 2004 m-am intors in Romania si am pornit (ca fondator sau co-fondator) Stagii pe Bune, ASPI, Interactive People (inchisa), Conectoo, AlphaTalks (inca in lucru). N-am facut vreo avere, dar m-am distrat si m-am enervat la culme, am intalnit si oameni si neoameni, si am invatat mai multe despre viata decat as fi crezut vreodata.

Imi plac: Rodica (sotia mea de 2 luni si prietena mea dintotdeauna), plimbarile prin lume, prietenii, vinul bun, fotbalul, mancarea italiana, masinile engleze, savoarea inceputurilor, proiectele inovative, si alte chestii despre care nu va voi povesti niciodata.

Nu-mi place (si incerc sa evit): maltratarea bunului simt, prostia, oamenii care vorbesc prea mult, neincrederea, lucrurile fara masura, si, trebuie sa recunosc, am un usor sentiment (nativ probabil) de antipatie fata de dinamovisti.

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi