Buy:Nexium.Retin-A.Lumigan.Mega Hoodia.Petcam (Metacam) Oral Suspension.Actos.Zyban.Synthroid.100% Pure Okinawan Coral Calcium.Prednisolone.Accutane.Zovirax.Valtrex.Prevacid.Arimidex.Human Growth Hormone….

Spune-mi daca ce vezi face sens ca metoda pentru tine

Dar, sunt de acord ca in zilele noastre, este din ce in ce mai greu sa visezi. Visarea este inlocuita treptat de cautare, din cauza volumul informational in crestere. Doar in masura in care cautarea nu da rezultate, sau nu stii sa cauti, vei incepe sa visezi.

In ce priveste frustrarea, apare in momentul esecului si arata ca nu ai renuntat inca sa cauti alternative spre a-ti implini visul. Daca esecul este total, nu vei simti nici o frustrare, ci vei fi pur si simplu debusolat (pana cand iti reglezi busola si pornesti spre urmatorul vis).

Cele de mai sus sunt valabile presupunand ca prin a visa intelegi a-ti face planuri aparent nerealizabile, la care abia incumeti sa te gandesti, si nu te referi la visele nocturne, care nu sunt altceva decat o forma de “memory leak” a creierului.

Nu stiu de unde ai aflat ca neurogeneza are un asemenea efect spectaculos la adulti. Din ce stiu eu, rolul acestei in procesul de invatare este deocamdata incert. Mult mai importanta, pentru invatare, se pare ca este plasticitatea sinaptica. Din pacata aceasta se reduce prin folosire, astfel incat devenim din ce in ce mai rigizi in gandire pe masura ce trece timpul.

Spune-mi daca ce vezi face sens ca metoda pentru tine

Ca orice inginer, sunt interesat de metoda. Inteleg ca “visarea” este un instrument de design al posibilului pentru tine insuti (exceptional spus, Octav) si incerc sa gasesc metode pentru a-l utiliza.

In ce masura credeti ca “visarea” si identificarea propriilor pasiuni este convergenta ? Poti sa te descoperi “visand”, fara a te situa intr-o competitie cu tine (sau cu altii) care te poate frustra ? Sau ar fi mai bine sa stii intai cam cine esti, si apoi sa “visezi” felul in care te implinesti ?

De exemplu, eu ma pot visa antreprenor. Dar poate ca nu am nici un fel de abilitate de a fi antreprenor si, incercand sa-mi ating visul, voi esua de fiecare data. Pe de alta parte, ma pot considera antreprenor. Si stiind ca sunt antreprenor, pot explora cat de antreprenor sunt.

Ce nu-mi da pace este de fapt diferenta sau distanta intre vis si obiectiv. Cred ca cea mai pozitiva experienta a visarii este cea in care tu te situezi in visul tau, adica iti asumi ceva ce iti doresti foarte mult si il vezi in jur ca fiind deja realizat. Dupa care il parcurgi in limita posibilitatilor realitatii, fixandu-ti si obiective clare.

Multumesc pentru cartea recomandata, pare a fi o lectura interesanta, o trec pe lista.

Putem spune ca visele pot genera frustrari, numai ca atunci acestea nu mai sunt vise cu adevarat ci lucruri dupa care esti ahtiat. Daca tu vrei sa devii Picasso, nu faci altceva decat sa fii in competitie cu Picasso, sa vrei sa fii altcineva, sa copiezi.

Visul nu poate exista decat atunci cand tu esti tu, atunci cand te accepti asa cum esti si vrei sa evoluezi pentru ca te respecti si iti face placere sa o faci, nu pentru a demonstra cuiva ca poti fi bun. Visul nu poate exista decat atunci cand vrei sa creezi si nu sa reactionezi, sa te raportezi doar la tine insuti, nu la vecinul de peste gard.

Daca visezi, iti creezi viitorul, stii incotro te indrepti, dar traiesti si te bucuri de prezent, actionezi in prezent.

Daca am privi si trai viata din perspectiva asta, poate ca am reusi sa nu ne mai frustram pe noi insine, pentru ca nimeni nu ne poate frustra fara acceptul nostru tacit.

“Scoala zeilor”, scrisa de Stefano Elio D’Anna, fondatorul European School of Economics trateaza tema visului ca instrument de design intr-o maniera foarte pragmatica. Este pe lista cartilor mele favorite, asa ca ti-o recomand cu caldura

Asa este, in trecut viata era “simpla” pentru ca societatea oferea putine oportunitati. Astazi, exista oportunitati foarte, foarte multe, nu mai esti obligat sa mergi in catanie, iar durata medie de viata a crescut cu cel putin 10 ani de cand a scris Rebreanu celebrul roman “Ion”.

Fiind cufundati intr-o mare de “visuri” deja implinite de altii (a fi vedeta de film, a fi miliardar, a fi astronaut, a avea o casa, o masina, etc.) oamenilor le este din ce in ce mai greu sa aleaga, daramite sa-si creeze si sa-si urmeze propriile visuri.

Unii vor sa realizeze anumite vise pentru demonstra superioritatea fata de vecinul. Altii urmaresc anumite vise pentru ca societatea zice ca succesul sta in indeplinirea acelor vise (a fi vedeta, a fi antreprenor, a fi creator de moda, a avea o masina super sport, a avea o casa cu piscina, a avea un avion, etc). Ce au acesti oameni in comun este tristetea, nefericirea ca nu traiesc acea viata care le-ar face placere.

Cum poti fi fericit? E simplu, esti fericit atunci cand tu insuti stii ca esti fericit. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate defini fericirea in afara de tine.

Apropo de vise, visarea este un instrument de design al posibilului pentru tine insuti. Visele nu sunt obiective, nu sunt planuri. Oamenii se intristeaza de obicei pentru ca atunci cand isi creaza un vis si incep sa-l urmareasca ajung in puncte in care planurile, obiectivele create de ei pentru realizarea visului nu functioneaza. Ce solutii exista in situatii de acest gen? Iata 3 idei simple:

- Lucrezi la vis impreuna cu mai multi oameni care cred in el
- Schimbi complet planul de realizare
- Impartasesti visul tau cu oameni in afara cercului de oameni pe care ii cunosti
- Te gandesti daca vrei cu adevarat visul respectiv sau nu

Proiectand vise, uitandu-te autentic la ceea ce iti face placere, fiind adaptabil in executia viselor, te poti rupe de rutina si poti trai in prezent entuziasmat.

Imi place ca exista conversatii de acest gen si ca putem face un schimb de idei pe tema asta. Ole!