Despre vise si frustrari
Posted: November 25th, 2009 | Author: Bogdan | Filed under: Antreprenoriat, Personale | View CommentsZilele trecute urmaream o emisiune in care era intervievat Ioan Bocse, cand un raspuns mi-a atras atentia. Fiind intrebat de ce in ziua de astazi oamenii sunt atat de tristi, ingandurati si preocupati, Bocse a dat un raspuns care m-a frapat: “Pentru ca viseaza prea mult” a zis el. Si a continuat (aproximativ) asa: “In vatra satului, traiul era simplu: te duceai in catanie, te intorceai din catanie, te insurai, faceai copii, aveai grija de familie si la urma mureai.”
Am discutat de mai multe ori cu Octav Druta, co-fondator Trigwee.com, despre puterea viselor. Daca i-as fi adresat aceeasi intrebare lui Octav, cu siguranta mi-ar fi raspuns ca oamenii sunt prea tristi pentru ca nu viseaza destul si, necunoscandu-si si neindeplinindu-si visele, nu pot fi fericiti.
Inclin sa le dau amandorura dreptate.
Visele, ca forma suprema a dorintelor noastre, pot schimba mai multe decat ne asteptam. Neurogeneza a dovedit ca traseele neuronale incercate in mod repetat pot genera noi neuroni si noi sinapse, pentru a eficientiza transmiterea impulsului nervos. Cu alte cuvinte, exersandu-ne in mod repetat si incapatanat anumite deprinderi, ne putem transforma materia cerebrala. Conteaza deci mai putin cine suntem, si mai mult ce ne dorim sau ce credem ca suntem, iar asta putem descoperi doar visand.
Insa visele pot genera si frustrari. Am avut ocazia de mai multe ori sa vad oameni plecand exaltati dupa un discurs motivational, propunandu-si lucruri pe care nu le vor face niciodata, si plecand privirea in pamant dupa doar cateva zile atunci cand ii intrebi despre evolutia planurilor lor. Chiar daca ca eu as visa sa devin un nou Picasso, si oricat de mult mi-as dori si as exersa acest lucru, sansele sa-mi ating visul sunt extrem de mici. Oricat de mult ne-am putea recrea visand si exersandu-ne visul, realizarea lui depinde si de picatura de har pe care Dumnezeu a picurat-o sau nu in noi.
Unde este limita ? Cand devin visele frustrari ? Sau, in cazul aplicat al antreprenorilor, cat de mult inseamna prea mult ?
Generalizand, frustrarile apar atunci cand asteptarile nu se intalnesc cu realitatea. Doar visand nu vei schimba decat felul in care privesti lucrurile din jur, insa visele nu devin realitate decat actionand. Iar actiunea inseama ceva mult mai pragmatic si mai putin interesant: planificare, executie, analiza rezultatelor. Iar cand visele sunt traduse in actiuni, este posibil sa constatam ca decalajul intre obiectivele noastre si realitate este foarte mare. Sigur ca asta nu te poate impiedica sa crezi in ceea ce faci, insa realitatea pune lucrurile intr-o alta perspectiva.
Ca antreprenor, am invatat ca visele sunt infinite si iti pot schimba total perceptia asupra drumului ce ti se intinde in fata. Fara vise, capacitatea noastra de evolutie si inovatie ar fi complet nesemnificativa. Insa pe drumul catre cel mai inalt vis, am invatat sa privesc mereu catre reperele zilei de azi si maine. Iar atunci cand gresesc drumul, sa nu-mi abandonez visul, ci sa schimb calea. Altfel a-si risca sa ma ratacesc pe drumul catre propriul meu vis.
Daca ar fi sa concluzionez, v-as spune doar atat: visati mult si cu masura.
 |
 |
 |
No related posts.
