Anti-miorita 2.0

Daca as putea elimina ceva din programa scolara din Romania, as incepe cu Miorita. Considerata a fi un simbol al trairilor acestui popor, Miorita ne povesteste cum un cioban isi contempla in versuri viitoarea moarte, discutand cu o oaie. Nu stiu daca intr-adevar aceasta scriitura trista ne caracterizeaza, insa repercursiunile ei asupra valorilor unui tanar imi par a fi dezastruoase. Abordarea asta ne invata sau ne ofera scuza sa fim mereu reactivi, blegi, defetisti, cautand permanent cu privirea bulbucata urmatoarea palma ce ne va lovi peste ceafa.

Schimbam planul.

In 2007, Dragos Novac a aplicat la Seedcamp, cel mai mare concurs pentru antreprenorii web din Europa. Din cate stiu, a fost prima participare a unui proiect romanesc la un concurs international, deci Dragos nu a prea avut nici de la cine sa primeasca sfaturi. Urbee a ajuns in finala, si, desi nu s-a numarat printre castigatori, cred ca experienta celor doua saptamana de mentorat a fost extrem de pozitiva pentru el.

In 2008, doar un an mai tarziu, Vladimir Oane, Dan Ciotu si Dragos Ilinca s-au inscris la Seedcamp cu un proiect numit UberVu si au reusit sa se numere printre invingatori, la primul lor proiect ce viza piata internationala. Ai dracului norocosi, ati putea spune. Inainte de asta insa echipa de la UberVu isi prezentase proiectul la 11 Minutes si NetCamp in Romania, si la TheNextWeb in Amsterdam. Nimic nu se intamplase, insa ei au continuat pana au reusit.

In septembrie 2009, a fost randul lui Emil Gal si a echipei de la Braininet. Dupa o serie destul de lunga de proiecte reusite mai degraba partial in Romania, BrainDrain s-a numarat printre castigatorii de la Seedcamp. Insa lucrurile nu au fost deloc intamplatoare. BrainDrain castigase in acelasi an mini-Seedcamp-ul din Paris, din nou la prima lor experienta internationala.

Tot in septembrie 2009, Dragos Manac, antreprenorul din spatele SNS, s-a urcat intr-un avion cu destinatia Statele Unite. Nu s-a dus in vizita la prieteni, nici nu prea avea multi cunoscuti pe acolo. S-a intors in Romania o luna mai tarziu, dupa ce isi deschisese un birou in Statele Unite, isi angajase colaboratori si stabilise cateva zeci de contacte. Din nou, nimic spectaculos. Dragos a inceput afacerea lui acum 7 ani, si a muncit necontenit la dezvoltarea ei, infruntand probleme mai mari si mai mici, dar depasindu-le pe toate.

Acum cateva luni, echipa Balaur.ro (adica Cristian Strat, Silviu Ganceanu si Mircea Pasoi) a creat ReadFu, iar proiectul lor a fost selectat de catre BootupLabs. Cine auzise de BootupLabs in Romania inainte de asta ? Foarte putini. Baietii au cautat o rezolvare a problemei lor, s-au informat, si-au facut curaj, au aplicat si au castigat unul dintre cele 6 locuri disponibile, iar in curand pleaca spre Canada.

In februarie 2010 urmeaza echipa Trigwee, adica Octav Druta, Vlad Stan si Catalina Rusu, care pleaca pentru o luna in Silicon Valey. Apoi Bobby Voicu, ce ce isi va cauta parteneri pentru Revvnation.

Am o mare admiratie pentru acesti oameni, si o mare satisfactie pentru faptul ca facem parte din aceeasi industrie, iar o parte dintre ei imi sunt prieteni. Cu totii au uitat facila scuza mioritica ce ne spune ca Internetul din .ro este o piata anuala mult mai mica decat cea a exporturilor de mango din Papua – Noua Guinee. Cu totii au decis ca in loc sa astepte ca viitorul sa vina peste ei, si-l pot crea singuri asa cum doresc.

Sper sa le calc (la propriu) in curand pe urme.

Despre vise si frustrari

Zilele trecute urmaream o emisiune in care era intervievat Ioan Bocse, cand un raspuns mi-a atras atentia. Fiind intrebat de ce in ziua de astazi oamenii sunt atat de tristi, ingandurati si preocupati, Bocse a dat un raspuns care m-a frapat: “Pentru ca viseaza prea mult” a zis el. Si a continuat (aproximativ) asa: “In vatra satului, traiul era simplu: te duceai in catanie, te intorceai din catanie, te insurai, faceai copii, aveai grija de familie si la urma mureai.”

Am discutat de mai multe ori cu Octav Druta, co-fondator Trigwee.com, despre puterea viselor. Daca i-as fi adresat aceeasi intrebare lui Octav, cu siguranta mi-ar fi raspuns ca oamenii sunt prea tristi pentru ca nu viseaza destul si, necunoscandu-si si neindeplinindu-si visele, nu pot fi fericiti.

Inclin sa le dau amandorura dreptate.

Visele, ca forma suprema a dorintelor noastre, pot schimba mai multe decat ne asteptam. Neurogeneza a dovedit ca traseele neuronale incercate in mod repetat pot genera noi neuroni si noi sinapse, pentru a eficientiza transmiterea impulsului nervos. Cu alte cuvinte, exersandu-ne in mod repetat si incapatanat anumite deprinderi, ne putem transforma materia cerebrala. Conteaza deci mai putin cine suntem, si mai mult ce ne dorim sau ce credem ca suntem, iar asta putem descoperi doar visand.

Insa visele pot genera si frustrari. Am avut ocazia de mai multe ori sa vad oameni plecand exaltati dupa un discurs motivational, propunandu-si lucruri pe care nu le vor face niciodata, si plecand privirea in pamant dupa doar cateva zile atunci cand ii intrebi despre evolutia planurilor lor. Chiar daca ca eu as visa sa devin un nou Picasso, si oricat de mult mi-as dori si as exersa acest lucru, sansele sa-mi ating visul sunt extrem de mici. Oricat de mult ne-am putea recrea visand si exersandu-ne visul, realizarea lui depinde si de picatura de har pe care Dumnezeu a picurat-o sau nu in noi.

Unde este limita ? Cand devin visele frustrari ? Sau, in cazul aplicat al antreprenorilor, cat de mult inseamna prea mult ?

Generalizand, frustrarile apar atunci cand asteptarile nu se intalnesc cu realitatea. Doar visand nu vei schimba decat felul in care privesti lucrurile din jur, insa visele nu devin realitate decat actionand. Iar actiunea inseama ceva mult mai pragmatic si mai putin interesant: planificare, executie, analiza rezultatelor. Iar cand visele sunt traduse in actiuni, este posibil sa constatam ca decalajul intre obiectivele noastre si realitate este foarte mare. Sigur ca asta nu te poate impiedica sa crezi in ceea ce faci, insa realitatea pune lucrurile intr-o alta perspectiva.

Ca antreprenor, am invatat ca visele sunt infinite si iti pot schimba total perceptia asupra drumului ce ti se intinde in fata. Fara vise, capacitatea noastra de evolutie si inovatie ar fi complet nesemnificativa. Insa pe drumul catre cel mai inalt vis, am invatat sa privesc mereu catre reperele zilei de azi si maine. Iar atunci cand gresesc drumul, sa nu-mi abandonez visul, ci sa schimb calea. Altfel a-si risca sa ma ratacesc pe drumul catre propriul meu vis.

Daca ar fi sa concluzionez, v-as spune doar atat: visati mult si cu masura.

Sunt vagabondul vietii mele

Un epitaf fara elogii pentru un om plin de substanta. Odihneste-te in pace, Gheorghe Dinica !

Elogiu egoist al educatiei

Cand eram adolescent ma gandeam deseori cum si ce as putea face pentru a crea ceva remarcabil, ceva ce va fi tinut minte peste ani. Ma gandeam ca acesta ar trebui sa fie scopul unei vieti, pentru ca ea sa nu se iroseasca. Raspunsul nu este deloc simplu, deoarece in timp orice zid se surpa, orice inventie intra in cotidian si orice nume se uita.

Intrebarea parea fara raspuns.

In timpul facultatii insa am constientizat impactul si transformarile pe care educatia le poate provoca intr-o persoana. Si nu ma refer doar la educatia scolara si academica, ci si orice forma de educatie, precum cea oferita de parinti in primii 7 ani de viata, educatia obtinuta prin practicarea unui sport sau educatia antreprenoriala.

Va pot da multe exemple, insa doua mi se par graitoare: este uimitor sa vezi cum persoane plecate literalmente de la coada vacii reusesc sa-si depaseasca foarte mult nivelul social de la care au pornit, datorita educatiei primite in scoala, sau cum mase de oameni reusesc sa faca alegeri mai bune in viata de zi cu zi, precum mancatul sanatos sau practicarea sportului, datorita educatiei civice.

Cred ca educatia este unul dintre cele mai importante mijloace prin care putem face o lume mai buna, si prin care fiecare individ isi poate implini visele si isi poate duce pana la capat potentialul. Cred ca participand la educarea cel putin a unei persoane vei crea o schimbare semnificativa, cu impact pe termen lung atat prin prisma actiunilor acelei persoane, cat si prin prisma actiunilor celor ce vor fi educati de acea persoana. Cu alte cuvinte, educand vei trai totdeauna prin altii.

Ieri a avut loc conferinta “How to Web”, un prilej pentru studentii si tinerii profesionisti din Internet de a descoperi diferite fatete ale Web-ului global. Sper ca ziua de ieri sa fi fost pentru cat mai multi dintre ei doar un prilej de a incepe un drum nou, si speram ca sa ne intalnim regulat de acum incolo. Dupa o zi ca cea de ieri, in care am strans atat de multa curiozitate si pasiune pentru Web in acelasi loc, simt ca, impreuna cu ceilalati colegi de la Wembrio, am creat ceva remarcabil. Si am gasit cel putin unul dintre raspunsurile intrebarii mele.

Primul

Saptamana asta am citit cu mare interes un material de PR cu un titlu la limita:

Pentru prima data in Romania, un mare site de servicii lanseaza o interfata pentru acces (API) gratuita

… si citindu-l mi-am adus aminte de multele alte materiale de PR care incercau sa-si vanda informatia punand-i un primul sau prima in coada.

Este oare atat de relevant sa lansezi primul serviciu sau produs ? Nu ar trebui oare ca astfel de comunicari comerciale sa fie axate pe beneficii, pe diferentele care il fac pe client sa cumpere ?

Din cate banuiesc, clientii primei masini nu au cumparat-o pentru ca era prima, ci pentru ca era mai eficienta decat un cal sau o caruta. Pe de alta parte, iPhone-ul a fost adoptat in masa, devenind un fel de obiect-cult, desi a fost al x-lea telefon mobil lansat. Clientii l-au considerat a fi cel mai bun.

Mi-as dori sa citesc mai multe articole despre “cel mai bun produs” sau “cel mai eficient serviciu”. Pana atunci insa, ne putem delecta cu totii cu asemenea diplome false pe care unii insista sa si le agate pe perete.

web.ro = liniste, se lucreaza !

Luna trecuta, Eugenia Cosinschi facut o fapta buna si a inventariat intr-un articol pe ArenaBiz.ro proiectele de web romanesti cu pretentii internationale, ca o reactie la un articol anterior al lui Vladimir Oane publicat pe startups.ro.

Initiativa Eugeniei si interactiunea cititorilor au generat o harta destul de precisa a ambitiilor internationale a webului romanesc. Parcurgand lista rezultata am tras cateva concluzii:

1. lista este foarte lunga – exista deci interes antreprenorial in aceasta directie, chiar mult mai mult decat am fi banuit.

2. majoritatea proiectelor sunt putin cunoscute – avem OpenCoffee, WebClub, WebCamp, Webstock, startups.ro si ArenaBiz.ro publica in mod constant informatii despre web-ul romanesc, insa expunerea publica a majoritatii lor a fost minimala, daca nu inexistenta.

3. foarte putine proiecte atrag bani (din finantari sau de la clienti) – daca eliminam “tinerele sperante” si siturile care doar au domenii pe .com, dar nu au si impact international, ramanem probabil cu maxim 25%.

4. (subiectiv) destul de putine au anvergura – sau altfel spus, doar o mica parte din ele sunt conectate la subiectele principale din webul global.

Cu alte cuvinte, pare ca avem dorinta, dar nu prea avem putinta.

Pana la urma, este normal ca doar o parte din ele sa atraga finantari, pana la urma ar fi anormal sa fie 100% din ele finantate, desi optiunile locale sunt inca restranse. De asemenea este de inteles ca antreprenorii si/sau echipele tehnice incep cu proiecte fara o anvergura deosebita, deoarece astfel cauta experienta.

Ceea ce ma nedumereste este lipsa colosala de expunere a acestor proiecte. E greu de inteles cum se poate dezvolta domeniul acesta daca fiecare stam pe acasa si lucram dupa cum ni se pare noua, fara sa schimbam pareri, fara sa ne expunem criticilor celorlalti (constructive sau nu), fara sa fim corelati cu piata. Mi-as dori sa fie o boala de tinerete, insa ma tem ca e o cutuma culturala locala.

Daca vrem un mediu antreprenorial efervescent si creativ, reprezentativ si in afara cafenelelor din Romana si Universitate, ar fi tare bine sa incepem sa ne preocupam de capacitatea de comunicare si relationare a celor care isi incep de maine afaceri pe web.

Personajul in cauza

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi

Nascut la Craiova, in ziua meciului Craiova – Leeds 2-0, suporter declarat al Universitatii Craiova.

Gradinita, primara, gimnaziu si liceu la Drobeta Turnu Severin, perioada in care am bisnitarit gume de mestecat, ochelari de soare, postere din Bravo si Popcorn, atestate la informatica, actibilde cu fotbalisti, paie de suc, am lucrat ca DJ si carator de navete, si mi-am descoperit o afinitate pentru antreprenoriat.

Facultatea la UPB / Automatica si Calculatoare, specializarea Inteligenta artificiala, am facut un master si un an de specializare in e-learning in Franta. In paralel am lucrat la sau cu cateva firme, intre care Vodanet, fie ca angajat, fie ca freelancer.

In 2004 m-am intors in Romania si am pornit (ca fondator sau co-fondator) Stagii pe Bune, ASPI, Interactive People (inchisa), Conectoo, AlphaTalks (inca in lucru). N-am facut vreo avere, dar m-am distrat si m-am enervat la culme, am intalnit si oameni si neoameni, si am invatat mai multe despre viata decat as fi crezut vreodata.

Imi plac: Rodica (sotia mea de 2 luni si prietena mea dintotdeauna), plimbarile prin lume, prietenii, vinul bun, fotbalul, mancarea italiana, masinile engleze, savoarea inceputurilor, proiectele inovative, si alte chestii despre care nu va voi povesti niciodata.

Nu-mi place (si incerc sa evit): maltratarea bunului simt, prostia, oamenii care vorbesc prea mult, neincrederea, lucrurile fara masura, si, trebuie sa recunosc, am un usor sentiment (nativ probabil) de antipatie fata de dinamovisti.

Pe viitor: dupa ce voi fi strans suficienta experienta, sper sa am intelepciunea de a o pune in slubja celor ce vin din urma. Cand va fi asta, nu stiu. Poate incep de astazi