M-am intrebat de multe ori ce ne defineste pe fiecare dintre noi in mod fundamental. De unde vine sinele fiecaruia ? Banuiesc ca este o problema intens dezbatuta (si poate si rezolvata) in filosofie, insa uneori prefer sa-mi caut propriile raspunsuri.
Cu siguranta educatia pe care o primim are un impact enorm. Comportamentul fiecaruia dintre noi are radacini in cei 7 ani de acasa, in modelul familial cu care ne intalnim din primii ani de viata. Sistemul de valori, felul in care ne raportam la ceilalti, felul in care ne raportam la intamplarile din jurul nostru, toate se formeaza de la inceputul experientei noastre in viata.
Mostenirea genetica joaca de asemenea un rol important, deoarece ne favorizeaza anumite experiente si decizii.
Experienta personala ne confirma sau ne infirma presupunerile si asteptarile, si pas cu pas ne poate altera sistemul de valori, felul in care intelegem lumea la nivel constient.
Probabil ca momentul in care iti gasesti sinele este cel in care reusesti sa gasesti un echilibru pentru toate aceste forte dinauntrul tau. Iar pana atunci esti dator sa incerci, sa gresesti reponsabil si sa o iei de la capat, pana cand simti ca puzzle-ul din tine este complet. Uneori insa, drumul este mai lung decat te astepti.
A doua zi de How to Web, cativa dintre invitati ma roaga sa le recomand un restaurant pentru cina. Hai sa mergem impreuna, le zic, si vorbesc cu inca cineva care iesea la o cina cu alti cativa invitati pentru a face o gasca mai mare.
Ajungem la restaurant si la masa mai apar cativa dintre antreprenorii locali ce nu ajunsesera la How to Web. E ok, ma gandesc, imi pare rau ca nu si-au permis sa vina, biletul nu este foarte ieftin, macar pot sa discute cu ei aici.
Unul dintre ei, un fel de amic, ma intreaba: “Ce faci, cum esti ?”. “Foarte obosit” ii raspund. Si el mi-o tranteste. “Pai na, daca iti trebuie sa organizezi conferinte …”. Raman perplex un moment, apoi ii raspund. “Ei, poate iti e si tie mai simplu sa stai aici la masa cu ei decat sa ii alergi prin Europa.”.
Si-mi aduc aminte de seara de 7 noiembrie. Alexandra aproape adoarme pe scaun, Oana si Monica sunt palide ca hartia. Plecam la 10 de la birou, dar lucram in continuare pe Skype pana la 3. Nu pot dormi mai mult de 2 ore, deja am prea multa adrenalina in sange, ma trezesc si o iau de la capat. Vrem ca totul sa fie perfect, asteptam sute de oameni din 15 tari, iar in fata lor reprezentam Romania si scena tech locala. Inclusiv pe amicul de mai devreme.
Eoghan se ridica si ma imbratiseaza. “Felicitari tuturor, nu-mi vine sa cred ce am vazut, deabia astept sa lucrez cu cei pe care i-am intalnit”. Amicul meu reactioneaza si el: ”Da, felicitari”.
Cand m-am apucat de How to Web m-am gandit ca imi trebuie stomac sa rezist la refuzurile potentialilor invitati, parteneri sau participanti. Insa pentru un asemenea exercitiu de ipocrizie nu m-am pregatit.
Am luat o pauza din scrisul pe blog pentru ca ultimele luni au fost extrem de pline. How to Web nu inseamna doar plimbat prin 5 tari si 10 orase, ci si munca aproape silnica, zi de zi, dusa pana in punctul in care iti pui in joc sanatatea si multe altele.
Citescde douazileposturidespreHow to Web pe diferite bloguri si, pentru prima data dupa multa vreme, m-am simtit mai comod sa scriu pe blog decat sa comentez direct acolo.
Cel mai interesant de dezbatut mi s-a parut articolul lui Alex care spune ca suntem intr-un cerc vicios: nu avem antreprenori de succes, deci nu putem as primim recomandari la fonduri de investitii, prin urmare nu putem sa finantam startupuri si deci nu vom avea antreprenori de succes.
Nu inteleg insa cum de Alex nu a observat altceva: la How to Web am avut invitati reprezentanti de la cele mai importante 5 incubatoare de afaceri web din Europa, 4 fonduri de investitii si o mana de business angels. Daca ai nevoie de ei stii unde ii gasesti. Poti sa discuti cu ei, poti sa-i scoti la o bere sau la o cina in oras. Sigur, recomandarile suplimentare sunt bune, insa o relatie personala este mult mai importanta decat un email scris de un tert.
Probabil ca nu vor investi decat rarisim in Romania din multe motive (piata mica, legislatie proasta etc.) dar pot investi in firme dezvoltate de antreprenori romani, asa cum au facut cu Brainient, Ubervu si altele. Niciuna dintre ele nu are sediul in Romania si nu ataca piata romaneasca in principal.
Sunt multe motive care fac din How to Web un deschizator de drumuri, este si asta unul.
Ca orice alt antreprenor, sunt obisnuit sa imi prezint munca permanent. Iar in momentul asta, marea majoritate a prezentarilor pe care le fac sunt despre How to Web. Stiu ca una din legile brandingului spune sa repeti aceeasi poveste de cat mai multe ori, insa din cand in cand abordez povestea despre How to Web din alt unghi doar pentru a nu ma plictisi.
Pas cu pas am inteles ca exista 3 puncte cheie prin intermediul caruia un eveniment poate fi prezentat: vedetele, brandurile si structura. Cateva cuvinte despre fiecare.
Vedetele unei conferinte sunt acei prezentatori ultra-cunoscuti, care te ajuta sa-ti “vanzi” evenimentul datorita celebritatii lor. Insa notiunea de celebritate este relativa la publicul pe care il tintesti. Incercam sa aducem in mare masura prezentatori din afara Romaniei pentru ca ne dorim ca participantii sa afle informatii si perspective diferite de cele discutate la celelalte evenimente locale, insa cati dintre cei pe care ii aducem sunt cunoscuti in Romania ? Anul trecut am avut ocazia sa explic de nenumarate ori cine este Mike Butcher sau Reshma Sohoni. Data fiind situatia, “vedetele” nu sunt o modalitate foarte eficienta de promovare a ceea ce facem noi.
Brandurile sunt cele mai usor de vandut. Asocierea evenimentului cu Yahoo, Facebook, Google sau alte si alte companii tehnlogogice de calibru mi-au parut ca au cel mai mare efect asupra participantilor. Insa sunt obligat sa va spun un mic secret: fiecare dintre acesti giganti are zeci de mii de angajati si mii de manageri care, desi pot fi buni profesionisti, nu sunt obligatoriu si niste speakeri la fel de buni. De asemenea, perspectiva profesionala a unui manager este raportata si la functia sa, iar discursul lui poate fi diferit de viziunea unui brand global.
Structura este unul dintre lucrurile care mie unul mi-au dat cea mai mare bataie de cap. Structura este cea care da nota evenimentului, care stabileste punctele cheie ce vor fi atinse si ii spune potentialului participant daca ceea ce se va discuta il intereseaza. Insa evenimentele bine structurate au si ele capcana lor: sub o lista lunga de cuvinte bombastice, care includ toate buzz-word-urile zilei, se pot ascunde speakeri slabi, fara experienta profesionala, intelegerea necesara a problemelor discutate sau capacitatea de a face prezentari publice. Oricat de bune sunt subiectele ce urmeaza a fi discutate, cei care fac prezentarea pot taia foarte repede tot elanul audientei.
Asadar, trei variante de prezentare a unui eveniment ce trebuie combinate pentru a crea un mesaj de marketing corect, ce nu il pacaleste pe cel care isi cumpara bilet.
Anul asta la How to Web am stabilit o structura coerenta (mult mai buna decat cea de anul trecut) si am cautat antreprenori sau profesionisti experimentati, cu experienta rezonabila in sustinerea unor prezentari, care sunt interesati intr-un fel sau altul de ceea ce se intampla in Europa de Est. Sunt foarte increzator ca am gasit echilibrul intre continut si forma, si deabia astept luna noiembrie.
Seara asta revad The Social Network (sau e fara “the” ?) si am remarcat o chestie foarte interesanta: dupa lansarea TheFacebook, Mark Zuckerberg este recunoscut de catre colegii sai, este invitat in oras (si chiar intr-o toaleta) de colegele din campus, pe scurt devine o celebritate peste noapte. Poate ca lucrul asta pare normal, insa pe atunci viitoarea retea sociala era doar un website cu 1000 de membrii si aparent mult potential.
Ok, veti spune, dar este doar o dramatizare, un film inspirat din fapte reale. Posibil ca ceea ce este prezentat sa fie usor exagerat insa nu uitati ce spune decanul facultatii: “Studentii facultatii Harvard cred ca este preferabil sa isi creeze propriul job decat sa se angajeze la unul existent.”. Si nu a spus-o doar in film, ci si cu alte ocazii, cand s-a exprimat clar impotriva fratilor Winklevoss.
Am facut liceul in Severin, la Grupul Scolar “Domnul Tudor”. Da, stiu, suna haios, insa mai putin haios era faptul ca liceul nostru era un grup scolar industrial cu foarte multe clase de mecanica, tinichigerie si toate celelalte. Insa directorul din acea perioada a fost hotarat sa scoata liceul din zona asta gri si si-a pus in minte sa creeze o sectiune de informatica de elita. In anul in care am dat eu examen erau 4 clase pe an, aproape jumatate din clasele de profil din judet, o competitie de 8 pe loc pentru a intra in prima clasa, cei mai buni profesori din judet si mai mult de jumatate din laboratoarele de informatica din judet.
In fiecare an, cel putin unul dintre colegii nostri castiga un premiu la nationala de informatica. Respectivii erau considerati vedetele liceului, erau felicitati de toata lumea, primeau premii si erau invitati sa vorbeasca in fata colegilor, iar unii dintre ei si-au facut auzita vocea extrem de apasat. Unul dintre ei, Radu Floricica, l-a convins pe director sa reorganizeze laboratoarele de informatica pentru ca elevii sa aiba acces mai mult timp la infrastructura de care beneficia licelul. Si nu numai ca l-a convins, dar a condus intreg proiect de reorganizare, avandu-i ca subordonati pe laborantii de informatica. Radu era in clasa a 10
Pe scurt, informatica era privita ca o disciplina de performanta si totul se invartea in jurul ei.
Cand comunitatea noastra antreprenoriala va fi la fel de limpede in aprecieri, cand cei care reusesc performante vor fi recunoscuti public, iar cei care incearca vor fi incurajati, cand cei care doar vorbesc despre antreprenoriat nu se vor mai numi antreprenori, cand toate diferentele astea vor fi asezate asa cum trebuie in mintea tuturor, atunci vom stii sigur ca ne indreptam in directia buna. Pana atunci insa fie nu ne indreptam nicaieri, fie in toate directiile.
In weekendul asta am parcurs in post pe blogul lui Fred Wilson care explica perfect strategia pe care am aplicat-o la How to Web: ne-am concentrat pe ceea ce credeam / stiam ca vor participantii, si am sperat ca partenerii sau sponsorii se vor plia pe constrangerile impuse.
The biggest problem with a Brands First, Users Second approach is you can get caught up in product development efforts to satisfy the brands and as a result you can’t put enough energy into satisfying the users. And if that happens too much, you end up servicing the needs of the brands over the needs of the users and then you are a service business not a platform.
Este amuzant sa descoperi cat de bine formalizeaza cineva o strategie de dezvoltare pe care ai urmat-o instinctiv, fara calculul de riscuri aferent.
Ma gandesc de ceva vreme sa scriu un post nou despre “metamorfoza” antreprenorilor din Ro. vs Europe vs US. M-am tot documentat si m-am gandit, dar incep prin a pune un grafic foarte interesant dintr-un articol si mai interesant despre impactul antreprenorial al Google, Microsoft, Facebook, Yahoo.
De curiozitate, cate companii au fost create de catre fostii angajati ai BitDefender, Gecad, Siveco, Akela, NetBridge etc. (nu ca ar avea firmele vreo vina) ?
Anul trecut, cand am inceput sa facem planurile pentru How to Web, am decis ca nu vom oferi bilete gratuite. Stiu, pare ceva normal, dar in realitate nu este asa.
Este o practica destul de comuna ca organizatorii de evenimente sa ofere bilete gratuite unor personalitati din industria locala (si nu ma refer in special la Romania sau la industria de internet) pentru ca acestia sa evangelizeze mai departe evenimentul si sa atraga noi participanti. De asemenea, in cazul evenimentelor in care partenerii platesc suficient de bine cat sa acopere cheltuielile proiectului, organizatorii sunt interesati sa aiba sala plina si prin urmare mai dau si invitatii gratuite.
Unii sunt asa de invatati cu gratuitatile incat anul trecut am primit un email in care era scris “deoarece reprezentam una dintre cele mai mari firme de internet din Romania, consideram ca meritam 3 invitatii la How to Web”. Le-am raspuns, amuzat, “deoarece reprezentati una din cele mai mari firme de internet din Romania, consider ca va permiteti 3 bilete la How to Web”.
Mie unul nu-mi plac gratuitatile. Sunt dispus totdeauna sa platesc pentru ceva ce este valoros, dar nu vreau sa-mi pierd timpul pentru ceva ce nu are niciun fel de valoare, fie ca vine gratuit. Din acest motiv n-am cerut mai niciodata bilete sau invitatii gratuite, insa la multe evenimente m-am simtit fraierul grupului deoarece eram singurul care isi cumparase bilet.
Cu toate dificultatile de rigoare, am mers mai departe vanzand biletele si nedandu-le de pomana, convinsi ca oferim ceva valoros si important pentru participanti. Insa efectul politicii noastre a fost mult peste asteptari. Participantii de la How to Web 2010 au fost doar cei interesati de eveniment si de domeniu, iar asta a facut ca discutiile sa se lege, iar atmosfera sa fie magica.
Uneori imi doresc sa putem da bilete gratuite mai ales celor care sunt la inceput de drum, insa adaugarea unor exceptii nu ne-ar ajuta cu nimic. Incercam insa sa facilitam participarea acestora in alte moduri. De aceea avem bilete reduse pentru studenti, organizam competitia de startups ce include bilete gratuite, oferim discounturi catre comunitatile de antreprenori. Pe de alta parte, pentru How to Web lucram 8 luni de zile in mare parte a timpului intr-o echipa de 5 persoane ce se ocupa de eveniment full-time, iar pretul biletului este doar o fractie din cat costa alte evenimenteinternationalesimilare. Mai putin de atat ar fi prea putin.
Daca How to Web vi se pare interesant, cumparati-va din timp un bilet pentru ca nu vom trimite invitatii gratuite. Vrem ca munca noastra sa fie apreciata, asa cum si noi ne-am propus sa ne respectam participantii si sa nu-i impartim in fraieri si smecheri.
How to Web 2010 a fost pentru mine cel mai complicat, delicat, intens si uluitor moment din viata mea profesionala. Sa muncesti 8 luni pentru o conferinta care se intampla in 48 de ore nu e chiar usor, si stiu cum cativa amici (persoane importante, nu dau nume) glumeau spunandu-mi ca visez cai verzi pe pereti. Insa experienta unei conferinte bine organizate, cu oameni ce au obiective si interese comune, este atat de intensa incat devii usor dependent.
Astazi am lansat How to Web 2011 si ne dorim sa realizam mult mai mult decat anul trecut. Ne dorim sa cream un eveniment cu mai multi participanti din afara Romaniei, cu impact international, dar care sa adreseze cat mai concret provocarile pe care oamenii de business web est-europeni le intampina.
Din lista de speakeri nu lipsesc nume foarte importante din antreprenoriatul web (4 reprezentati de incubatoare/acceleratoare de afaceri web, 2 investitori), insa si fondatori ai unor afaceri extraordinare din webul european. Asta pentru ca anul asta vrem sa oferim mai multe analize, informatii concrete si modele de succes din Europa de Est.
Principalele teme pe care ne dorim sa le abordam sunt, ca de obicei, antreprenoriatul web, dezvoltarea afacerilor si produselor web, tehnologii web, insa si social si mobile web, doua dintre cele mai importante tendinte ale webulul global. Voi ce v-ati dori sa vedeti la How to Web ?
Cand mi-am facut prima firma in Bucuresti nu exista mai nimic care sa aiba legatura cu antreprenoriatul. Nimic adica nu exista OpenCoffee, Seedmoney, VentureConnect, BucharestHubb, iar contactul cu exteriorul Romaniei era absolut minimal. Daca prindeai pe la vreun eveniment un mini-director de vanzari sau marketing pentru Europa de Est de la vreo multi-nationala te uitai la el ca la soarele de pe cer.
Exista insa o lista foarte restransa cu business angels care, la orice investitie faceau, incepeau prin a cere 51% din firma. Nu are rost sa spun ca nu prea era interesant sa porti o discutie in conditiile astea. Cu toate astea, cativa au (sau am) reusit sa puna pe picioare proiecte sau afaceri interesante. Unii mai bine, altii mai putin bine, dupa puteri, intelegere si oportunitati.
In ultimii ani am vazut dezvoltandu-se o intreaga industrie ce sustine antreprenoriatul web, din care face parte si How to Web. Si, spre mahnirea mea, as spune ca industria asta noua este chiar mai mare decat antreprenoriatul web in sine. Traim intr-un adevarat bubble al sistemelor de suport si ajutorare pentru antreprenori, si e imposibilsa nu ti seinflameze uneoriretina.
Sunt insa necesare asemenea sisteme de suport pentru antreprenori ? Binenteles. Sa uitam un pic de Romania.
Este / a fost / va fi Seedcamp-ul util ? Fara indoiala. Cu peste 100 de antreprenori finantati pana acum, Seedcampul se indreapta spre crearea masei critice care va permite in cativa ani dezvoltarea altor centre tech din Europa. Are Le’Web vreun rost ? Daca uitam de biletului ridicol de scump, Le’Web-ul este locul unde trebuie sa fi an de an daca vrei sa te intersectezi cu niste domni simpatici care in restul timpului influenteaza intr-o buna masura ceea ce se intampla in Silicon Valley, si care te ajuta sa te prinzi cam cum se fac afacerile ce conduc webul. Apropos de vale, sa nu uitam ca Y Combinator este preaslavit ca o rampa de lansare fantastica, desi parerea unanima este ca Silicon Valley este oricum contextul perfect in care un antreprenor de web ar putea sa se afle. Ca sa inchei cu un truism, sistemele de suport pentru antreprenori au sens daca suportul lor are sens pentru antreprenori.
Daca ne uitam un pic mai departe de Romania, exista un bubble al unor asemenea sisteme de suport si la nivel european. Numai anul asta s-au lansat vreo 4-5 incubatoare noi, iar evenimente de antreprenoriat web apar cata frunza si iarba.De ce se intampla toate astea ? Pentru ca, cel putin pe hartie, pare ca suntem intr-o industrie care creste. Si asta atrage interes, fonduri, oameni care vor sa faca lucruri.
Insa cate dintre ele au sens ? Cate dintre ele isi servesc onest scopul declarat ? Nu prea multe. Ca orice bubble, va face la un moment dat “poc!” si vor ramane mult mai putine. Banii din marketing se vor imputina, iar hipsterii care isi asorteaza un laptop la o palarie si se numesc antreprenori de web se vor cerne.
Ce putem face ca sa nu disparem cu valul ? Ei bine, doar atat: sa facem lucruri cu sens pentru cei ce chiar au legatura cu industria asta.
